Protecția consumatorului

Intotdeauna ma gandeam ce inseamna de fapt consumator.Astfel am navigat pe internet si am aflat ca , consumator inseamna ,,orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale,industriale sau de productie,artizanale sau liberale"conform O.G. nr 21/1992. Am mai cautat si am aflat ca consumator mai inseamna si:persoana care consuma bunuri rezultate din productie , precum si alte bunuri ce-i pot satisface nevoile conform dictionarului limbii romane.

Noi toti suntem consumatori de aceea ar trebui sa ne preocupe ce putem consuma ,ce este bun,cu alte cuvinte ar trebui sa ne informam mai mult despre ce cumparam Ideal ar fi sa avem pe piata doar produse sigure Ce este un produs sigur o sa va intrebati- Un produs sigur ,conform O.G. 21/1992 este produsul care , folosit in conditii normale sau previzibile,nu reprezinta riscuri sau care prezinta riscuri minime,tinand seama de intrebuintarea acestuia;riscul se considera acceptabil si compatibil cu un grad inalt de protectie pentru siguranta si sanatatea consumatorilor.

Putine persoane stiu ca exista o lege conform careia consumatorul are drepturi. Consumatorul are cinci drepturi fundamentale la care se adauga alte doua stabilite in Codul Consumului care ii sprijina interesele si acestea sunt:

a) de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;

b) de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;

c) de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;

d) de a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege;

e) de a se organiza in asociatii de consumatori, in scopul apararii intereselor lor.

f) dreptul de a refuza incheierea contractelor care contin clauze abuzive,in conformitate cu legislatia in vigoare;

g) dreptul de a nu li se interzice de catre un agent economic sa obtina un beneficiu prevazut de legea in vigoare;

2.Consumatorul roman

Exista la consumatorul roman o tendinta de a lua totul de bun. Se crede ca tot ce e pe raft e verificat de altii. Consumatorul vest- european este mai circumspect. Regula spune ca un comerciant este responsabil pentru ceea ce pune pe piata. Acum, nu se mai face control la procesul de fabricatie pentru ca piata este extrem de diversificata, iar un asemena control ar duce la birocartie, coruptie si ar infrana dezvoltarea economica. Consumatorii romani trebuie sa inteleaga faptul ca primul pas spre rezolvarea problemei este sesizarea operatorului economic.

Romanii au o problema de informare, dar se fac eforturi in acest sens. In cativa ani am preluat reguli de la UE, care erau deja implementate in tarile europene de cativa ani. Si lor le-a trebuit timp de acomodare si informare. Noi suntem acum asa cum erau ei in urma cu citiva ani. Apoi, este si o problema de educare. Asta ar trebui sa se faca de pe bancile scolii, sa invatam cum sa ne protejam

La noi, cea mai vulnerabila categorie de consumatori este cea cu un nivel scazut de educatie si venituri, care prefera pretul scazut in detrimentul calitatii. Apoi este mediul rural, mai ales pe produsele alimentare. Ce nu e bun pentru consumatorul urban a mers la rural. Totul tine de informare, problema cu care inca se mai confrunta si vest-europenii, dar acolo exista de cativa ani o conformare voluntara a operatorului economic. Acesta isi autpoimpune un set de reguli superioare celor reglementate prin acte normative, si daca nu le respecta poate fi tras la raspundere.

3.Consumatorul european

In 1975, Consiliul Europei a initiat primul sau program pentru protectia consumatorului si politica de informare (C92 din 25.04.1975). Acesta a fost urmat sase ani mai tarziu de un al doilea program pentru protectia consumatorului si politica de informare (C133 din 3.06.1981).Amandoua programele cuprind declaratii de politica, dar legal nu sunt obligatorii. Ele reprezinta totusi un anumit ghid cu ajutorul caruia organizatiile consumatorilor europeni au fost capabile sa masoare, sa evalueze si sa ofere informatii despre actuala politica a Comunitatii Europene si/sau a UE. Aceste documente mentionau necesitatea intaririi si mai bunei coordonari a masurilor de protectie a consumatorului in UE. In primul program, din 1975, se mentiona faptul ca politica de protectie a consumatorului era oarecum un subiect nou pentru CEE, dar exista deja ca o veche traditie in fiecare Stat Membru. Au fost enumerate cinci drepturi de baza ale consumatorului:

a. dreptul la protectia sanatatii si sigurantei consumatorului

b. dreptul la protectia intereselor economice ale consumatorului

c. dreptul la compensatii pentru daune suferite

d. dreptul la informatie si cunoastere

e. dreptul la reprezentare (dreptul de a fi ascultat)

Cele cinci drepturi ale consumatorului mentionate mai sus pot fi urmarite in politica presedintelui Statelor Unite ale Americii, John F. Kennedy ( 1962). "Toate aceste drepturi" - sustinea Consiliul Europei - "trebuie sa fie mult mai clar exercitate prin masuri in cadrul diferitelor parti ale politicii comunitare, cum ar fi politica economica, politica agricola comuna, politica sociala, politica protectiei mediului, politica transporturilor, politica energiei, ca si politica armonizarii legale, care afecteaza - toate - pozitia consumatorului."