Pastele de dinți

Primele paste de dinti au aparut in India si China intre anii 300-500 i.H. Conform istoriei chineze un invatat Huang-Ti, trata durerile dentare prin infigerea unor ace din aur sau argint in diferite puncte ale mandibulei si gingiei.

Primele incercari de a curata dintii au fost facute folosind oase sau coaja de ou pisata, care ajutau la indepartarea resturilor alimentare. Alte paste primitive erau facute din pulbere de carbune cu diferite arome. Acestea erau aplicate pe dinti folosind un simplu bat.

Pulberea dentara a aparut in Marea Britanie in sec XVIII. Era livrata intr-un vas ceramic si era fie sub forma de pulbere sau pasta. Bogatii o aplicau cu periute si saracii cu degetele.

Pastele de dinti moderne au aparut in sec XIX. Un dentist pe nume Peabody a fost primul care a adaugat sapun in compozitia pastei de dinti in anul 1824. Creta a fost introdusa in anul 1850 de catre John Harris. In 1873 pasta a fost produsa pe scara larga si era comercializata intr-un borcan si era aromata. In anul 1892 Dr. Washington Sheffield din Connecticut a fost primul care a fabricat pasta intr-un tub care se putea strange-asa cum este in ziua de astazi. Tot el a fost cel care a inlocuit sapunul existent pana la acea data in pasta cu detergentii de tipul celor de astazi.

Pastele de dinti indeplinesc in general 3 mari cerinte:

• Un rol cosmetic prin curatarea si polizarea suprafetei dentare si improspatarea respiratiei

• Un rol therapeutic prin indepartarea placii

• Un rol farmacologic prin actiunea substantelor continute.

Pastele de dinti sunt produse cosmetice si nu trebuie confundate cu medicamentele.

Pastele au diferire componente si in functie de acestea se diferentiaza intre ele”

• 15-55% particule abrazive ele ajuta la indepartarea placii bacteriene si la curatarea suprafetei dintilor. Capacitatea de abraziune depinde de marimea particulelor, de forma acestora, duritate, numar, si de forta aplicata la periaj. Forma si duritatea periutei de dinti au un rol mai redus in indepartarea placii. Ca particule abrazive sunt folosite Carbonati, Fosfati, [DCP], [DCPD], Natriummetaphosphat, Hidorxid de Al, si elemente sintetice.

• Substante care mentin umiditatea (impiedica uscarea pastei). Aceste substante sunt Glycerol, Sorbitol sau Propylenglycol.

• Mijloace de legare (Hydroxyethylcellulose, Methycellulose, Mg colloidal sau Silicat de aluminium) sunt substante hidofile si coloidale. Formeaza geluri cu vascozitate crescuta si leaga intre ele elementele abrasive.

• Conservanti (cum ar fi Hydroxybenzoester) impiedica dezvoltarea microorganismelor in pasta de dinti si-i confera acesteia valabilitate.

• Agenti tensioactivi (Natriumlaurylsulfat) micsoreaza tensiunea superficiala a amestecului ce formeaza pasta de dinti). Au si rol de spumant si dizolva placa bacteriana si elimina resturile alimentare. Dozele crescute din aceste substante pot avea efecte nocive asupra gingiei. Concentratia lor nu ar trebui sa depaseasca 2%.

• Aromatizanti precum menthol sau scortisoara.

• Indulcitori artificiali non-cariogeni (Zaharina, Xylitol).

• Drept agent cariostatic de peste 40 de ani se foloseste F.Astazi peste 70% din pastele de dinti au 0,1-0,15% F , iar pastele pentru copii nu trebuie sa contina mai mult de 0.025%. In cazul in care se folosesc zilnic pastele de dinti reduc cariile cu peste 20%. F este continut in paste sub forma de Fluorura de Zn, Fluorura de Na.