Proteza mandibulara complete este cea mai instabila, neretentiva, si conventionala proteza confectionata in practica dentara. In timpul functionarii, proteza mandibulara se misca de 5 ori mai mult decat proteza maxilara. Pacientii cu atrofie avansata prezinta in plus si problem legate de: mucoasa subtire, coordonare muscular slaba, dificultati in vorbire, si probleme psihologice ce se reflecta asupra stilului de viata .
Aceste implanturi sunt gandite sa fie aplicate pe os, subperiostal si au avantajul asupra celor endoostale ca presiunea ocluziei este distribuita pe o suprafata mult mai mare de os. Ele sunt alcatuite din 2 zone : una submucoasa sau substructura si cealalta supramucoasa sau suprastructura.
Substructura, este responsabila cu osteointegrarea , toata presiunea ocluziei trecand spre osul mandibular prin aceasta ; este alcatuita dintr-un cadru ce urmareste forma crestei edentate si din care protruzioneaza vertical mici tije ce traverseaza mucoasa pentru a se cupla fie cu o componenta suprastructurala, fie cu proteza. Acest cadru este realizat din otel chirurgical , titan, sau alt material hipoalergenic din motive de biocompatibilitate, acesta poate avea anumite particularitati pentru a fi mai bine integrat in periostul mandibular.
Aceste particularitati sunt: -material care are proprietatea de coroziune in partea sistemului sistemului de aparare al pacientului , cu scopul unei mai bune aderente la os; -materiael rugoase, pe care substanta osoasa se depune cu usurinta; -material hibridate cu molecule proprii : osteopontina, osteocalcina, hidrixiapatita pentru o fixare la nivel celular cadrului .
Acest cadru este realizat dupa un mulaj al crestei edentate pentru a evita zone de contact minim sau zone care sa compromita aderenta protezei in fazele incipiente ale implantarii. Intr-un timp operator precedent, este posibila osteoplastia, care are rolul de a
corecta eventualele resorbtii eronate.dupa care,in timp 6 saptamani se asteapta vindecarea si remodelarea crestei pentru amprentarea propriu-zisa.
Mulajul se realizeaza prin amprentare directa a osului ,materialul de amprentare prezentand pe langa caracteristicile oricarui material si cateva speciale. Compozitia materialului trebuie sa fie una non toxica pentru a preveni o reactie de aparare, care ulterior sa modifice topografia cresti. Elasticitatea materialului si rezistenta la rupere sunt esentiale atat pentru rezistenta ulterioara la turnare cat si pentru a diminua riscul pierderii de material pe creasta osoasa.
Alte particularitati includ: radioopacitatea materialului si modificarile de dimensiune dupa efectuarea mulajului. Materialele care indeplinaesc aceste cerinte se impart in 3 mari categorii: polisulfidele , siliconurile si polieterurile . Etapa ulterioara amprentarii implica turnarea modelului in ghips dur, pentru a oferi un suport adecvat etapelor urmatoare.
Substructura implantului este alcatuita din 2 zone: -componenta linguala destinata versantului intern al crestei, si componenta vestibulara, destinata celuilalt versant. Ambele componente au ca obiective: integrarea osoasa cat mai buna fara a incarca in exces mandibula , distribuirea uniforma a presiunii si ergonomia ulterioara.
Aceste deziderate sunt realizeazate cu ajutorul unor structuri metalice de forma triunghiulara sau patrulatera cu varful catre muchia crestei si baza inferior acesteia . Acestea isi unesc inferior bazele intre ele fie simplu, fie prin tije orizontale pentru a forma un cadru care sa le sustina. Varfurile sunt conectate atat unele cu altele prin segmente orizontale cat si cu
1. Contemporary Implant Dentistry
2. Contemporary Implant Dentistry
3. Introducing Dental Implants
4.Journal of Oral Implantology
5. University of Conneticut Health Center
6. Subperiosteal Implants
Carl E Misch
www.allislam.net
John A. Hobkirk, Roger M. Watson, Lloyd Searson
www.apt.allenpress.com
www.dentalimplants.uchc.edu
www.dental-implants.com
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
