Procesele si starile afective si motivationale constituie conditii intern-subiective de sustinere energetica a acivitatii de invatare.
Refectand nu doar obiectul sau subiectul ,ci relatia intre obiect si subiect ,concordanta sau discordanta intre calitatile obiectelor si fenomenelor si trebuintele si nevoile subiectului,ele se dezvolta in sensul antrenarii resurselor energetice psiho-nervoase ale organismului si totodata a orientarii acestora in directia asigurarii echilibrarii cu ambianta.
Aceste procese si stari psihice constituie o sustinere energetica specifica in sensul ca ele angajeaza in mecanismele lor neurofunctionale o constelatie de instante subcorticale si corticale.Ele asigura controlul si reglarea superioara in acord cu circumstantele adaptive.
Formele superioare ale proceselor afectiv-motivationale devin constante ale personalitatii si indeplinesc functii reglatorii pentru activitatile si manifestarile omului.
In activitatea instructive-educativa toate aceste stari si procese sunt amplu implicate si totodata modelate si dezvoltate la nivel superior.
Prin caracterul sau reglator-preferential al activitatii umane,afectivitatea isi pune amprenta si asupra calitatii prestatiei scolare a elevilor.
Activitatea este factorul care mobilizeaza si sustine energetic efortul cognitiv si de vointa al elevilor in activitatea de invatare,ca si in indeplinirea eficienta a tuturor indatoririlor scolare in asamblul lor.
Modul in care afectivitatea se insera in indeplinirea obligatiilor scolare se diferentiaza ascendent in functie de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor si mai ales,de largirea orizontului de cunoastere si a gradului de formare si dezvoltare a personalitatii lor.
Avand o puternica rezonanta psihica,afectivitatea reprezinta unul din canalele de receptie optimala a influentelor educative.
Din practica scolara neconditionata se pot cita numeroase cazuri de elevi cu handicap scolar sau comportamental,care au fost recuperati prin interventii de natura afectiva:intelegere,calm,blandete,incurajare. Toate acestea constituie exigente profesionale indispensabile educatorului de orice nivel.
In esenta,afectivitatea reflecta,sub forma unor trairi subiective specifice ,relatiile omului cu realitatea din perspective raportului dintre cerintele sale subiective si conditiile obiective da satisfacere a lor.
Concordanta dintre cerinte si realitate determina emotii positive de placere,satisfactie,bucurie,in vreme ce discordanta dintre acestea genereaza emotii negative de neplacere,tristete.
Adeseori starile de insatisfactie datorate dezechilibrului dintre dorintele,trebuintele si asteptarile noastre si conditiile obiective de satisfacerea lor sunt traite ca situatii frustrante.Trairile frustrante pot fi trecatoare sau se pot croniciza.
Ca forme de manifestare,afectivitatea se evidentiaza prin:
-modificari organice
-conduite emotionale sau comportamente motorii caracteristice
-trairi subiective specifice.
Registrul componentelor organice ale emotiilor este mult mai intins,iar specialitatea acestora in raport de stimul afectogen ramane o problema deschisa.
La om,ca efect al multiplelor conditionari sociale,conduita emotionala este mult mai complexa,variata si nuantata decat la anumale.
Starea emotionala a unei persoane se exprima si printr-o serie de reactii motorii cunoscute sub denumirea deexpresii emotionale,cum sunt expresia fetei(mimica),expresia prin gesture(pantomimica) si modificari de voce (intonatia,timbrul,intensitatea).
In activitatea scolara,expresivitatea emotionala indeplineste o functie comunicativa si una de reglare a procesului instructive-educativ.Astfel,maiestria pedagogica a profesorului se releva si prin capacitatea sa de a se folosi cu pricepere de expresiile emotionale,cu scopul de a intari forta de sugestie a cunostintelor predate.
Pe de alta parte,expresivitatea emotionala pe care o arata elevii in timpul lectiei permite profesorului sa aprecieze gradul de intelegere a materialului predate,dificultatea lui,stadiul de rezolvare a problemei date si,pe aceasta baza,isi poate autoregla strategia didactica,in directia optimizarii ei.
Trairea afectiva nu se poate reduce la un act de cunoastere si nici nu poate fi inteleasa ca un simplu ecou al modificarilor organice.Desi trairile emotionale nu sunt procese cognitive propriu-zise,indeplinesc si o functie refectorie implicita si contribuie astfel la actul cunoasterii.
In functie de gradul de complexitate si constientizare,durata si intensitate,procesele afective se pot clasifica in:
-primare,din grupa carora fac parte emotiile sau afectele care sunt stari emotionale ce apar brusc,au desfasurare scurta,intensitate mare si se exprima viu in conduita(furia,mania,spaima,explozia de bucurie).Afectele pot genera acte comportamentale necugetate si regretabile,dar printr-un antrenament adecvat emotiile primare pot fi reprimate,atenuate sau convertite .In activitatea scolara,ca efect al instructiei si educatiei,se elabotreaza treptat la elevi si un control cortical tot mai eficient al emotiilor primare.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
