Regiunea Extinsă a Mării Negre, care se referă la o corelație de factori economici, sociali, politici, etc. între statele riverane Mării Negre, dar și a acestora cu state din apropiere, a reprezentat un interes strategic deosebit, în general pentru statele din regiune. Însă, odată cu prăbușirea blocului sovietic și a extinderii NATO și UE în regiune, însemnătatea sa în cadrul securității globale a cerscut semnificativ.
Anexarea peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, în anul 2014, dar și creștrea, într-un ritm alert, a puterii armate ruse în Marea Neagră, a provocat o problemă majoră de securitate în regiune, în special datorită intensificării riscurilor multiple și factorilor de conflict, Federația Rusă reprezentând principalul actor care interferează cu interesele Alianței Nord-Atlantice.
De asemenea, regiunea reprezintă o componentă importantă pentru exporturile occidentale, o zonă de tranzit pentru gazele naturale și petrol din Asia Centrală spre UE, dar și a traficului ilicit de orice fel, migrații ilegale sau crimă organizată.
În ceea ce privește amenințările, în Regiunea Extinsă a Mării Negre, acestea sunt reprezentate atât de interesele economice ale unor actori statali, cât și de interesul ridicat de creștere a influenței în regiune din punct de vedere militar.
În general, tensiunile existente în regiune sunt rezultatul intersectării intereselor SUA și ale statelor occidentale puternic industrializate, cu cele ale statelor riverane care, fiecare în parte, declarându-și indispensabilitatea în luarea unor decizii strategice privind regiunea. Astfel, evoluția situației în regiune este dedeterminată, în principal, de două aspecte: includerea treptată a statelor din zonă în UE și NATO, și creșterea eforturilor F. Ruse de a dezvolta și consolida un bloc puternic din punct de vedere politico-militar și economic.
Prin urmare, regiunea este și va fi, în continuare, caracterizată de tensionarea relațiilor dintre Occident și Federația Rusă, ca urmare a opiniilor diferite referitoare la extinderea inițiativelor euroatlantice în spații considerate ca fiind, tradițional, în sfera de influență a Moscovei, dar și asupra modalităților de soluționare a conflictelor și crizelor din zonă.
2. NATO - INFOMAȚII GENERALE
Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO) este o alianță formată din 28 de state din Europa și America de Nord care au aderat la Tratatul Nord-Atlantic interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, în cazul în care este necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre.
Principalul scop al NATO este de a asigura libertatea și securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice și militare, în conformitate cu termenii stbiliți prin Tratatul Nord-Atlantic și cu principiile Cartei Națiunilor Unite. Tratatul Nord-Atlantic a fost semnat la data de 4 aprilie 1949 și reprezintă baza legală a Alianței și a fost stabilit în cadrul Articolului 51 al Cartei Națiunilor Unite, care reafirmă dreptul statelor independente la apărarea individuală sau colectivă.
Principiul fundamental care stă la baza Alianței este un angajament comun față de cooperarea mutuală între statele membre, axat pe indivizibilitatea securității acestora.
Solidaritatea și coeziunea din cadrul Alianței susțin faptul că nici o țară membră nu poate fi forțată să se bazeze doar pe propriile eforturi naționale în cazul apariției unor amenințări asupra securității sale. Fără a priva statele membre de drepturile și obligațiile de a-și asuma responsabilitățile suverane în domeniul apărării, Alianța le ajută să-și atingă obiectivele de securitate națională în urma unui efort colectiv.
Pe scurt, Alianța este o asociere de state libere, unite în hotărârea lor de a-și menține securitatea prin garanții comune și prin relații stabile cu alte țări.
Structurile create în cadrul NATO permit țărilor membre să-și coordoneze politicile, în scopul îndeplinirii acestor sarcini fundamentale. Ele asigură o permanentă conlucrare și cooperare în domeniul politic, economic, ca și în alte domenii non-militare, precum și formularea de planuri comune de apărare; stabilirea infrastructurii, a echipamentelor și facilităților de bază, necesare operațiunilor forțelor militare;și aranjamentele pentru programe și exerciții comune de instrucție.
La baza acestor activități se află o structură militară și civilă complexă, care implică un personal administrativ bugetar și de planificare, precum și agenții desemnate de către țările membre ale Alianței, în scopul de a coordona lucrul pe domenii de specialitate - de exemplu, sistemul de comunicații necesar în facilitarea consultării politice, comanda și controlul forțelor militare și suportul logistic în susținerea acestora.
3. INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN ALIANȚA NORD-ATLANTICĂ
Integrarea într-o organizație reprezintă un proces complex și de durată ce parcurge mai multe faze, cele mai importante fiind asimilarea, adaptarea și integrarea propriuzisă. În acest sens, perioada de pregătire pentru integrarea într-o organizație este absolut necesară întrucât în tot acest timp, țara candidată asimilează normele, valorile și principiile sistemului în care vrea să se integreze. Pe de altă parte, în acest interval de timp, cunoscând regulile, cerințele, normele și valorile organizației căreia tinde să-i aparțină, țara candidată se adaptează la exigențele acesteia. Practic, prin asimilarea și adaptarea la exigențele sistemului integrator, țara candidată la aderare se pregătește pentru a dobândi statutul de membru al acestuia. După aderare, statul acceptat începe cu adevărat procesul de integrare.
Pentru România, integrarea în NATO a însemnat de la început declanșarea unui proces complex în toate domeniile vieții politice, economice, sociale și militare. Acest efort colectiv a schimbat radical statutul României și i-a asigurat integrarea în comunitatea euroatlantică. România a participat constant și responsabil la activitățile organizate și conduse de cele două organisme create de NATO și și-a îndeplinit angajamentele asumate prin inițierea unor relații cu structuri ale NATO.
În anul 1993, România a solicitat pentru prima dată, în mod formal, aderarea la NATO. Următorul an, România răspuns invitației NATO de a participa la Parteneriatul pentru Pace, arătându-și astfel interesul de a adera la alianță.
În aprilie 1997, Parlamentul român a adoptat, în unanimitate, un mesaj adresat celor 16 membri NATO, solicitând sprijin pentru o decizie favorabilă României, cu prilejul summit-ului de la Madrid. În ciuda eforturilor întreprinse de România, în cadrul Summitului de la Madrid, NATO a adresat doar Republicii Cehe, Ungariei și Poloniei invitația de a începe convorbirile pentru aderare. Motivul invocat era că doar aceste trei țări atinseseră progresul necesar în cadrul reformelor din domeniile militar, politic, economic și social.
Cu toate acestea, la Summitul de la Madrid, România și Slovenia au fost nominalizate ca favorite ale următorului val de aderări. Summitul de la Washington din 1999 este un nou moment cheie în drumul României spre NATO și subiectul capitolului următor. Chiar dacă nu a fost lansată nici o invitație de aderare, în comunicatul final al Summitului, România este nominalizată în fruntea listei de candidați, alături de Slovenia.
1. https://nato.mae.ro/node/416
2. https://www.mae.ro/node/1586
3. www.mapn.ro/10_ani_NATO/media/cronologie_aderare_nato.doc
4. http://www.mediafax.ro/politic/cronologie-romania-a-aderat-la-nato-in-2004-dupa-o-prima-tentativa-nereusita-in-1997-foto-12350569
5. http://www.mae.ro/node/25855
6. http://www.mapn.ro/publicatii/2011/infosfera4.pdf
7. https://andreivocila.wordpress.com/2010/09/20/mediul-de-securitate-in-zona-extinsa-a-marii-negre/
8. http://www.sferapoliticii.ro/sfera/152/art06-Tabrea.html
9. http://adevarul.ro/international/in-lume/mozaicul-amenintarilor-securitate-pradaschimbarilor-bruste-trendurilor-evolutie-pogorate-marii-negre 1_59c0ceea5ab6550cb8510220/index.html
10. https://www.nato.int/
11. http://www.amosnews.ro/arhiva/romania-devine-membru-cu-drepturi-depline-al-nato-29-03-2004
12. https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Tratatului_Atlanticului_de_Nord
13. http://fumn.eu/analiza-fumn-spre-un-nou-concept-strategic-nato-in-regiunea-marii-negre/
14. http://www.euronews.com/2017/10/17/romania-takes-key-role-as-nato-prepares-to-face-off-with-russia
15. http://intelligence.sri.ro/rolul-romaniei-indeplinirea-obiectivelor-de-securitate-ale-nato/
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
