Rezumat cartea Diplomatia

Introducere

Henry Kissinger (n. 27 mai 1923) este un istoric care a lucrat ca profesor si consultant politic la Universitatea Harvard in anii 1950. Autorul unor lucrari de politologie si istorie a diplomatiei, fara de care, politica americana nu ar fi putut fi inteleasa, precum si al unor Memorii de mare interes pentru studiul politicii mondiale din a doua jumatate a secolului XX.

Kissinger a oferit consiliere administratiilor John Kennedy si Lyndon Johnson cu privire la Europa si Vietnam. In 1969 a devenit consilier pentru securitate nationala al presedintelui Richard Nixon. A fost negociatorul-sef al lui Nixon cu nord-vietnamezii, aranjand retragerea fortelor americane din Vietnam. Kissinger l-a ajutat si pe Nixon sa stabileasca o noua relatie cu China comunista. A continuat sa sustina relatii mai bune cu Uniunea Sovietica si China dupa ce Nixon si-a dat demisia.

In anul 1973 a primit premiul Nobel pentru pace. De cand a parasit guvernul, Kissinger a ramas unul dintre cei mai importanti comentatori de politica externa din Statele Unite.

Lucrarea de fata ilustreaza o istorie a diplomatiei din ultimele secole, scrisa intr-un mod deosebit. Kissinger descrie in acest volum modalitatile prin care diplomatia si echilibrul de putere au contribuit la crearea lumii actuale. Datorita stilului sau incisiv de a vedea lucrurile, Kissinger a reusit sa devina faimos in intreaga lume.

"Diplomatia", o carte stralucita, controversata si foarte incisiva este, dupa opinia multor specialisti, o incununare a unei vaste cariere diplomatice.

Pe parcursul a 31 de capitole, insumand 727 de pagini la care se adauga inca 42 cuprinzand sursele bibliografice (note) si indexul de nume, autorul consacra primul si ultimul capitol aceleiasi teme - "Noua ordine mondiala". In ultimul, tema este completata cu cuvantul- reconsiderata ( "Noua ordine mondiala reconsiderata"), diferenta constand in viziunea pe care a avut-o intre momentul inceperii lucrarii si cel al finalizarii, in timpul mandatului presedintelui Bill Clinton.

,,Trebuie sa acordam atentie punctelor de vedere ale lui Kissinger Istoria lui este fascinanta datorita concluziilor lui intrebarile pe care le impun concluziile lui sunt tot atat de provocatoare ca insasi concluziile."The Economist

Diplomatia | Ideile principale

Construirea ordinii mondiale

Desi o opera de istorie, Diplomatia lui Henry Kissinger are un obiectiv foarte practic: sa traga lectii din istoria politicii internationale pentru a-i ajuta pe viitorii lideri. Kissinger sustine ca in fiecare perioada a istoriei cele mai puternice state creeaza reguli si institutii care guverneaza modul in care functioneaza politica mondiala - ,,ordinea mondiala". Aceste institutii servesc la reglementarea puterii si la furnizarea de idealuri legitime pentru a justifica exercitarea acesteia. Pentru o mare parte a istoriei omenirii, ordinea mondiala a fost definita in termeni de imperii universale, precum cea a Chinei antice, cu un stat puternic conducand peste toti vecinii sai mai slabi.

In Europa insa, ordinea mondiala a evoluat intr-o directie diferita, multe state manevrand intre cateva ,,superputeri". Kissinger prezice ca in secolul al XXI-lea modelul european multistatal se va extinde acum pe tot globul si ca un nou set de superputeri -- Statele Unite, Europa, Rusia, China, Japonia si India -- vor stabili regulile unei noi ordini mondiale. Povestind istoria ordinelor mondiale anterioare, Kissinger ofera sfaturi despre modul in care noile superputeri ar putea construi ordinea mondiala a viitorului.

Realism versus idealism

In lucrarea Diplomatia, Kissinger explica modul in care statele urmaresc doua tipuri diferite de obiective. Toate statele au obiective determinate de circumstantele lor materiale, cum ar fi geografia, populatia, bogatia si puterea. Aceste obiective determinate din punct de vedere material, precum securitatea si prosperitatea, sunt denumite in general ,,interesul national" (sau ratiunea de stat) si o politica care le urmareste se numeste ,,realism" (sau Realpolitik). Deoarece fiecare stat are un set diferit de circumstante materiale, fiecare stat are si propriul sau interes national particular, care este diferit de cel al oricarui alt stat.

Statele au, de asemenea, obiective care sunt determinate de cultura si ideologiile lor dominante. O politica care urmareste obiective culturale sau ideologice este cunoscuta sub numele de ,,idealism". Ideile care ghideaza politicile statelor s-au schimbat semnificativ de-a lungul istoriei - dreptul divin al regilor; democratie liberala; sau utopia socialista. Spre deosebire de interesul national, care este unic pentru fiecare tara, statele pot impartasi ideologii de politica externa. In practica, majoritatea statelor vor urmari un amestec de obiective realiste si idealiste, desi anumite state se pot inclina mai mult spre propriul lor interes national, in timp ce altele pot fi mai motivate de idealuri.