Războiul de independență 1877 -1878 din punct de vedere politic

Prin politica externa atat liberralii cat si conservatorii au inteles ca Romania nu poate dobandi independenta sau deveni o putere regionala daca ramane singura. Liberalii au preferat la inceput sa conlucreze cu tarile vecine din Europa de Sud-Est pentru a nu depinde de marile puteri care, asa cum erau indreptatiti sa considere, se preocupau numai de interesele lor in zona.

Dar conservatorii, care au fost la putere intre 1871-1876 cu Lascar Catargiu ca prim-*mininstru considerau ca este mai intelept ca Romania sa aiba un patron sigur intre marile puteri. Cu toate acestea ei au acceptat tutela Austro-Ungariei , Germaniei si Rusiei, puteri conservatoare unite in Liga celor 3 Imparati refractare la orice incercare de obtinere a independentei popoarelor din regiune. Astfel, printul Carol si conservatorii au elaborate o strategie subtila pt a castiga sprijin international in vederea obtinerii independentei, incheiand tratate comerciale cu aceste state fara aprobarea prealabila a guvernului ottoman.

Tratatul commercial dintre Austria si Romania din 1875 a a avut avantaje politice si a contribuit la apropierea de Austro-Ungaria, fapt care a culminat cu aderarea Romaniei la Tripla Alianta in 1883. Dar din pct de vedere economic s-au deteriorat relatiile dintre cele 2 tari, piata romaneasca fiind invadata de produse austriece care au impiedicat dezvoltarea unei industrii moderne si care au dat o lovitura fatale productiei mestesugaresti locale.

Redeschiderea Chestiunii Orientale prin izbucnirea rascoalei din Bosnia si Hertegovina din vara lui 1875 si rascoala bulgarilor din aprilie 1876 a pregatit dezlantuirea razboiului anti-otoman la care a participat si Romania cu majoritatea fortelor ei armate.

La cateva zile dupa formarea guvernului Epueranu , rascoala bulgarilor de la sudul Balcanilor organizata de Comitetul revolutionar bulgar din Giurgiu, a fost infranta fiind urmata de o represiune dura care a indignat opinia publica romaneasca si europeana.

In a doua jumatate a anului 1876, pe masura ce relatiile dintre Rusia si Imp Otoman s-au deteriorate, guvernul roman a apreciat ca era necesar sa se ajunga la o intelegere cu Rusia. In negocierile care au urmat , printul Carol si Bratianu au insistat asupera incheierii unui tratat general care nu numai sa acopere chestiunile militare ci si sa asigure recunosterea independentei romaniei si sa garanteze integritatea teritoriala a tarii.Dar tarul si ministrii sai doreau numai o conventie limitata care sa permita trupelor ruse sa traverzese teritoriul romaniei ptr a ajunge la Dunare evitand chestiunile politice.Ambele au ramas pe pozitii pana in aprilie 1877, cand razboiul dintre Rusia si imp Otoman fiind imminent, Rusia a cedat.

Conventia pe care Rusia a acceptat-o si Romania a semnat-o la 4/16 aprilie garanta armatei ruse dreptul de trecere prin Romania si oblige guvernul rus sa respecte drepturile politice si integritatea statala a Romaniei.Parlamentul roman a ratificat conventia la 17/29 si 18/30 aprilie si a declarat razboi Imperiului Otoman la 30 aprilie/12 mai.

Majoritatea liberala si opinia publica au cerut declararea imediata a independentei. Ca raspuns, Mihail Kogalniceau , din nou ministru de externe a subliniat ca ratificarea conventiei cu Rusia dizolvase toate legaturile care mai existatu cu Imp Otoman si la 9/21 mai Parlamentul a adoptat o rezolutie care confirma independent absoluta a tarii.

Majoritatea puteriloe europene s-au dovedit insa potrivnice proclamarii independentei Romaniei, dau au reactionat in mod diferit.Turcia, invinuindu-ne de rebeliune a declarat ca isi pastreaza drepturile intact asupra Romaniei.Anglia, care ne socotea parte integranta a Imp Otoman, a adoptat o pozitie deasemenea ostila.La Paris vestea proclamarii independentei Romaniei a fost primita cu raceala de oficialitatile franceze.Guvernul german considera ca problema independentei Romaniei nu putea fi rezolvata decat la incheierea pacii.Austro-Ungaria, considerandu-se legata in continuare de Tratatul de la Paris, a adoptat deasemenea o atitudine de rezerva fata de independenta Roamaniei.Rusia, a carei lupta contra Imperiului Otoman servea in mod obiectiv interesele slavilor din Blacani de sub dominatia otomana,are recunoscut din primul moment de facto independenta Romaniei.