Politici și reglementări în domeniul relațiilor între instituțiile europene și cetățean. Tratamentul egal și principiul non-discriminare

I. Inroducere

Adunarea Generala a Natiunilor Unite recomanda în 1977 statelor membre sa realizeze întelegeri regionale pentru promovarea si protejarea drepturilor omului. În prezent exista trei sisteme regionale: cel European (1950), Inter-American (1978) si cel African (1986).

Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, intrata în vigoare în 1953 prezinta o semnificatie deosebita pentru dreptul international al drepturilor omului deoarece a fost primul tratat din lume în materie; a înfiintat prima procedura si curte internationale unde se pot adresa plângeri în domeniul drepturilor omului; este cel mai dezvoltat si eficient; jurisprudenta este cea mai extinsa.

Conventia europeana a Drepturilor Omului reglementeaza doua proceduri prin care statele pot fi trase la raspundere pentru încalcarea drepturilor prevazute în tratate: procedura plângerilor individuale (art. 34) si o procedura inter-state (art. 33).

Politica UE în ceea ce priveste drepturile omului a fost marcata de un paradox. Desi unul dintre motivele esentiale ale procesului de integrare a fost promovarea si respectarea drepturilor omului atât în relatiile interne cât si externe, Uniunii a fost lipsita de un instrument propriu si o politica coerenta în acest domeniu. Înainte de 1992 (Tratatul de la Maastricht) conceptul de drepturi fundamentale nu a fost prezent în Tratat, desi, Curtea Europeana de Justitie afirmase din anii 60 ca respectul pentru drepturile fundamentale face parte integranta din mostenirea juridica a Comunitatii. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a facut un pas important deoarece UE va respecta drepturile fundamentale garantate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nascute din traditia constitutionala comuna a statelor membre si recunoscute ca principii generale de Drept comunitar. Tratatul de la Amsterdam (în vigoare din 1999) a introdus elemente ce impun dezvoltarea unei politici în domeniul drepturilor omului:

- Se prevede ca UE se fundamenteaza pe principiile libertatii democratiei, drepturilor omului si statului de drept;

- Tratatul solicita Curtii europene de Justitie sa aplice standardele drepturilor omului actelor elaborate de institutiile comunitare; astfel, actele sunt supuse controlului jurisdictional al Curtii si în ceea ce priveste promovarea si respectarea drepturilor omului;

- Tratatul extinde competenta comunitatii în adoptarea masurilor de combatere a diferitelor forme de discriminare;

- Se introduce posibilitatea suspendarii drepturilor unui stat membru pentru încalcarea drepturilor omului.

În domeniul drepturilor omului, politicile europene trebuie orientate pe obiectivele urmatoare:

- Recunoasterea drepturilor legale;

- Universalitatea (drepturile omului sunt universale si trebuie respectate de toate statele si aplicabile tuturor persoanelor);

- Indivizibilitatea; (drepturile civile si politice nu pot fi separate de cele economice, sociale si culturale);

- Drepturile omului trebuie sa fie parte integranta în orice activitate a UE.

Baza juridica a politicii Comunitatii în ceea ce priveste problematica drepturilor omului este reprezentata de reglementarea expresa a competentei directe a institutiilor comunitare în anumite domenii. Anumite domenii exclusiv de competenta Comunitatii coincid cu drepturile fundamentale (dreptul la libera circulatie, accesul nediscriminatoriu la un loc de munca, principiul conform caruia barbatii si femeile au dreptul sa primeasca salar egal pentru munca egala). De asemenea, politicile si actele legislative adoptate de Comunitate influenteaza un spectru larg de domenii si activitati institutionale.

II. Rolul institutiilor UE în promovarea Drepturilor Omului

Pentru eficienta si credibilitatea politicii, ea trebuie sa implice toata Comunitatea deoarece deficientele în domeniul protectiei drepturilor omului survin în activitatea institutiilor comunitare. Modelul clasic care atribuie Curtii Europene de Justitie rol de control este inadecvat pe actualele conditii.

Rolul Comisiei în domeniul relatiilor externe

Comisia a jucat rol constructiv în relatiile cu statele pentru sprijinirea initiativelor de democratizare si implementare a drepturilor omului. În privinta bazei juridice, se subliniaza ca Tratatul asupra Comunitatii Europene nu reglementeaza o baza juridica clara pentru actiunea UE în domeniul promovarii democratiei, statului de drept si drepturilor omului. Problema fragmentarii administrative este ilustrata de faptul ca Grupul Inter-departamental de Coordonare a politicilor în domeniul drepturilor omului este constituit din 19 entitati diferite din interiorul Comisiei. Grupului îi lipseste o strategie cât si o responsabilitate pentru folosirea fondurilor. Lipsa personalului specializat si birocratia este o problema, fragmentarea responsabilitatilor înseamna ca nici una dintre entitatile birocratice nu este raspunzatoare pentru politicile din domeniul drepturilor omului.

UNIVERSITATEA AL. I. CUZA IASI

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor