Partidul Național Liberal în perioada interbelică

Partidul National Liberal din Romania a aparut ca o formatiune politica in 1864, condus fiind de Dumitru si Ion C. Bratianu, C.A. Rosetti si fratii Golescu, participanti activi la Revolutia de la 1848 din Tara Romaneasca.

Privind lucrurile din optica oarecum partizana putem remarca fara a gresi ca a face un istoric al Partidului National Liberal este echivalent cu a face istoria dezvoltarii politice, sociale si economice a Romaniei de la aparitia acestui partid pana la sfarsitul perioadei interbelice si aceasta deoarece trebuie sa avem in vedere faptul ca nu exista vreun act mai important care sa se fi savarsit pentru organizarea statului roman fara ca P.N.L. sa fi luat parte la infaptuirea lui.

Liberalismul este in primul rand o doctrina, o doctrina destul de veche care se sprijina in fond pe liberul arbitru si care, cum sublinia Hayek, este singura garanta a unui comportament politic coerent. Este totodata drept ca termenul de libertate este foarte greu de definit. Auls Gellus - cunoscutul gramatician roman - spunea despre libertate: "Toata lumea vorbeste despre ea, insa nimeni nu stie despre ce e vorba". Si cu toate acestea, conceptul de libertate a devenit esential; el ocupa, scria Toqueville, in lumea politica ca si atmosfera in lumea fizica.

Gasim o forma de liberalism politic si in antichitate. Ea era insa definita numai la nivelul cetatii. Aproape toti istoricii sint de acord sa considere liberalismil european isi are radacinile in Magna Carta, intocmita in Anglia veacului al XIII-lea si mai tarziu in marea efervescenta social-economica a Rinascimento-ului florentin din Quatrocento. Un rol important l-a avut si Refoma protestanta continuata de mercantilismul secolelor XVI-XVIII in contextul caruia Fenelon definea preliberalismul aristocratic ,iar J. Locke, Hobbes, Montesquieu, J.-J. Rousseau si altii formulau bazele filozofice ale doctrinei liberale care determina dezvoltarea burgheziei si apoi constituirea capitalismului si aparitia aceea ce M. Flamand numea homo oeconomicus.

Doctrina liberala se contureaza teoretic gratie mai ales lui S. Mill, A. Smith, T. Malthus si D. Ricardo si duce in final la triumful liberalismului din secolul XIX cu marile sale realizari (in special S.U.A.), dar si cu derapajele inevitabile spre un liberalism extrem in care se promoveaza disparitia totala a statului sau in care sunt adoptate principiile anarhismului sau egotismului unui Max Stirner.

La noi zorile gandirii liberale se arata sub forma unui palid curent ce se iveste sub primele domnii fanariote si se dezvolta ulterior sub influenta enciclopedismului francez si chiar a fourerismului ajungand la inceputul secolului al XIX-lea pana la orientarile stangiste naive ale lui Tudor Vladimirescu sau la exagerarile falansteriene ale lui Manolache Balaceanu.

Aceasta gandire capata o pondere mai marcata datorita tinerilor boieri aflati la studiu la Paris si influentati, printe altii Marele Orient al Frantei, de Lamartine si J. Michelet, tineri care au realizat tumultul din 1848, adevarata "Revolutie in giubea si cu colpac", cum ii placea sa o numeasca Vlad Georgescu.

1. a. Perioada de inceput

Curentul care a dus la aparitia acestui partid pe scena politica din tara noastra este liberalismul, care poate fi definit,"pe larg", ca fiind un mod de gandire politica aparut in epoca de descompunere a institutiilor feudale si de ascensiune a burgheziei. In Europa occidentala, liberalismul se dezvolta concomitent cu ascensiunea oraselor si a burgheziei, cu lupta acesteia, inclusiv a profesiunilor liberale, impotriva privilegiilor nobiliare si a restrictiilor din calea comertului si industriei.

Acestui fundal social-economic al inceputurilor lui i se asociaza o ideologie politica specifica aparuta in randul intelectualitatii si al unor exponenti ai miscarilor contestatare, ai revoltelor si ai revolutiilor din Europa occidentala.

Incepute in secolele al XVI-lea si al XVII-lea in Tarile de Jos si Anglia, schimbarile revolutionare atingeau apogeul in Franta care, la 1789, deschidea o intreaga epoca de abolire a vechiului regim feudal la scara continentului, un proces care include si razboaiele napoleoniene, transformate in instrument de expansiune a noilor idei.

Principatele Romane si Transilvania, desi aflate intr-un spatiu de dominatie externa a unor imperii absolutiste: Austria, Turcia si Rusia, sunt si ele prinse de unda de soc a seismului politic si ideologic al Europei occidentale. Desi in Moldova si Tara Romaneasca fondul social-economic purtator al liberalismului, burghezia si locuitorii oraselor in general, era slab dezvoltat si constituit din alogeni, negustori si mestesugari care de regula erau supusi ai Curtilor straine, marile schimbari europene nici aici nu raman fara ecou.

Acesta se resimte in randul unor carturari, dar si al unei parti a boierimii care recepteaza indeosebi idei luministe si rationaliste, apartinand lui Rousseau, Voltaire, Klopstock, Leibniz, Fenelon, Descartes, Locke etc. Impactul acesta survine atat inainte de revolutia franceza din 1789, cat si dupa data mentionata, contactul in cazul din urma fiind mediat si de emigratia nobiliara care, desi relativ mica si de pe pozitii contestatare, contribuia la impulsionarea spiritului public modern in Moldova si Tara Romaneasca. Influenta filosofiei luminilor survenea in cele doua principate si prin intermediul Scolii Ardelene.

Ascensiunea liberalismului era facilitata de institutionalizarea invatamantului public elementar, dar mai ales de dezvoltarea unei intelectualitati de larga orientare europeana. Si daca romanii din Austria, prin scolile si universitatile de la Viena indeosebi frecventate de unii dintre ei, se puneau in contact cu valorile europene de sorginte germana, cei din Moldova si Tara Romaneasca, prin elevi si studenti trimisi mai ales in Franta, se aratau animati de aceleasi aspiratii europene.

Revolutia din Tara Romaneasca constituie un apogeu al infaptuirilor romanesti din 1848. "Constitutia" - cum era intitulat programul in 22 de puncte proclamat la Islaz si consacrat la Bucuresti la 9 si 11 iunie - preconiza un regim liberal-democrat bazat pe un sir de libertati individuale si de grup, precum si pe abolirea unor privilegii social-economice, asigurand emanciparea si improprietarirea clacasilor.

Prin institutiile concepute se tindea spre o forma de stat republicana, cu o riguroasa separatie a atributiilor politice, dar cu un corp legiuitor rezultat din votul universal.

Pe parcursul celor trei luni de conducere de catre un guvern provizoriu, in ciuda amenintarii Rusiei, o parte din aspiratiile programatice s-au infaptuit: constituirea unei noi administratii provizorii; organizarea armatei, a garzilor nationale si a unei tabere militare; abolirea privilegiilor feudale si convocarea unei Comisii a proprietatii; deschiderea unei campanii electorale pentru o Adunare constituanta; desfiintarea cenzurii si o libertate deplina a presei si tipariturilor; relatii cu guvernele revolutionare europene, etc.

Prin propaganda politica erau raspandite o serie de notiuni liberale chiar in randul maselor populare. Inca in preambulul "Proclamatiei" din 9 iunie se decreta "tipar liber, cuvantare libera, adunari libere, spre a vorbi, a scrie cele de folos, spre a arata adevarul". Atmosfera liberal-democrata instaurata de noul regim in Tara Romaneasca a generat o atitudine moderna a carmuitorilor politici. Guvernul provizoriu n-a manifestat niciodata tendinta de a acapara puterea, considerandu-se depozitar al acesteia, cu o functie tranzitorie spre organisme legal constituite.

Revolutia din Tara Romaneasca si Moldova afirma in diferitele ei faze de desfasurare un grup de tineri intelectuali apartinand boierimii mici si mijlocii indeosebi. Unitatea dintre aceste elemente o reprezenta doctrina liberal-democrata, inspirata partial din realitatile social-politice ale principatelor, din incercarile anterioare esuate de schimbare, dar mai ales din contactul direct sau mediat cu Europa occidentala, cu Franta in primul rand, al carei sistem de organizare politica si social-economica era asimilat

Cliveti, Gheorghe, Liberalismul romanesc. Eseu istoriografic, Editura Fundatiei "AXIS", Iasi, 1996;

Istoricul PNL de la 1848 pana astazi, Bucuresti, 1923;

Radulescu - Zoner, Serban (coord.), Cliveti, Gheorghe, Stan, Apostol, Onisoru, Gheorghe, Sandru, Dumitru, Istoria Partidului National Liberal, Editura All, Bucuresti, 2000;

Stan, Apostol, Iosa, Mircea, Liberalismul politic in Romania. De la origini pana la 1918, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996; Naumescu, Valentin,Despre liberalism in Romania.Realitati,dileme, perspective,EFES,Cluj-Napoca,2001; Somlea,Vasile-Florin, Miscarea liberala din Romania post'1989,Editura Ecumenica Press,Cluj-Napoca,2006.

site: ,,www.pnl.ro"