Problema organizarii si conducerii societatii i-a preocupat pe oamenii politici si pe teoreticienii domeniului politic din cele mai vechi timpuri. In perioada revolutiilor burgheze, precum si in cea post revolutionara, se infruntau in societatea europeana diferite curente de gindire social-politica. Toate erau preocupate de gasirea celor mai bune cai de organizare si de dezvoltare a tarilor respective. Fiecare considera ca proiectul sau exprima adevarata cale pe care trebuie sa mearga societatea. Politologia, stiintele politice opereaza cu categoria sau conceptul de doctrina politica, adica un ansamblu de teze sau cunostinte coerente, calauzite de un principiu unificator sau de un set de principii de transformare a societatii, organic unite si interconditionate. Acestea evolueaza si tind sa orienteze realitatea politica in lumina unor valori care exprima interese si optiuni sociale, economice, ideologice similare, specifice unui grup, unei categorii sociale sau unei clase sociale, intr-un anumit timp istoric.
Doctrina politica, evident, exprima interesele unui anumit grup social, intr-o anumita etapa istorica si defineste pozitia sau conceptia acestuia fata de problemele fundamentale ale organizarii politice.
Unii politologi sustin ca elementele constitutive ale unei doctrine politice sunt doua: asupra situatiei sociale sau /si asupra evolutiei sociale si un ideal social. Intr-un anume fel, doctrina politica ca o configuratie ideala, in sensul de formulare a unor conceptii care urmaresc sa aiba efecte, direct sau indirect, asupra dezvoltarii societatii, influientind luptele socio-politice pe termen mai lung sau mai scurt, pe plan national sau international. Istoria bogata si complexa a luptelor politice releva ca o doctrina sau conceptie politica, particularizarea doctrinei intr-un context social determinat sunt influente si active in masura in care oamenii care exercita puterea le asimileaza si le transforma in principii de actiune, de modelare a dezvoltarii sociale, economice si politice.
Dintr-o asemenea perspectiva, examinate istoric, doctrinele politice se arata a fi indeplinit sau a exercita roluri progresiste, conservatoare sau retrograde, in functie de interesele exprimate, de telurile si valorile ce le calauzesc. De altfel, aproape orice doctrina politica este dinamica, se dezvolta in raport cu viata sociala, iar in caz contrar, se osifica, devine dogma sau se poate transforma intr-o utopie, o profetie, un mit, in sensul de continua promisiune a ceva realizabil cindva. In ce priveste dogma fara a intra in detalii este de relevat ca acesta are sensul de invatatura sau teza considerata ca imobila, acceptata necritic, fara a se lua in considerare conditiile concrete, evolutia cunoasterii sau a proceselor sociale etc. uneori in literatura politologica se considera dogma orice politica ce se ghideaza dupa anumite principii constante, acesteia opunindu-i-se pragmatismul.
In plan socio-politic, prin prisma ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
