Filosofie politică

John Rawls face un pas important in plus fata de vechii filosofi, privind valorile esentiale drept calitati ale societatii, trecand peste limitele impuse de raportarea lor la individ. Astfel el depaseste stadiul personal, individual si creeaza un nou cadru al discutiei, politica si institutiile sale.

Definitia data de Rawls societatii este una simpla, acesta privind-o ca pe o "asociere de persoane care coopereaza in vederea avantajului reciproc" Aceasta abordare imparte societatea in doua tipuri de relatii interindividuale : de cooperare si de conflict. Cooperarea are avantajele sale evidente, individul fiind mult mai avantajat in cazul in care se complace intr-o situatie caracterizata prin identitate de interese decat intr-una in care este pe cont propriu. Problema apare insa in cazul conflictului de interese, in momentul in care fiecare individ considera ca are dreptate. Care sunt regulile care trebuiesc urmate pentru a se putea stabili cine este cel defavorizat ? Rawls sustine ca dreptatea este o componenta de baza a societatii si directioneaza institutiile spre stabilirea drepturilor si obligatiilor membrilor sai. Fiind una dintre piesele de baza, de temelie ale unei societati, dreptatea nu poate fi contestata. Astfel se poate garanta ca nici un individ nu se va putea impotrivi aplicarii ei. Prin urmare, reptatea exista inca dinaintea societatii, fiind un element inclus in aceasta in momentul incheierii unui acord originar, voluntar intre oameni. Din acest punct de vedere, teoria lui Rawls este una contractualista

Teoria lui Rawls se refera la bunurile sociale primare si la distributia acestora intre indivizi, astfel incat sa nu existe dezavantajati : ,, toate bunurile sociale primare - libertate, sanse, venit, avere si bazele respectului de sine - trebuie distribuite in mod egal in toate cazurile cu exceptia celor in care distribuirea inegala a vreunuia dintre aceste bunuri este in avantajul celor mai putin avantajati"

Principiile rawlsiene fac referinta la bunurile spirituale, bunurile primare si egalitatea sanselor. Primul principiu : "fiecare persoana are un drept egal la cel mai extins sistem de libertati de baza care este compatibil cu un sistem de libertati similar pentru toti ceilalti" si cel de-al doilea principiu : ,,inegalitatile sociale si economice trebuie structurate astfel incat sa fie atat a) in cel mai mare beneficiu al celor mai putin avantajati cat si b) atasate functiilor li pozitiilor deschise tuturor in conditii echitabile de egalitate de sanse" sunt justificate prin existenta unei pozitii originare. In starea naturala la Rawls oamenii nu sunt toti egali, nu au aceleasi inzestrari naturale si nici aceeasi pozitie sociala, dar acest fapt este considerat irelevant. Nu conteaza daca oamenii sunt sau nu la fel, ci doar ca ei in principiu ar trebui sa fie egali, deoarece acesta este modul ideal, modul in care ar trebui sa fie organizata societatea. Acesti oameni, inegali, dar care trebuie considerati egali incheie un acord ce pune bazele societatii, o forma de organizare fundamentata pe principiile dreptatii. Astfel, o distributie egala a bunurilor primare vine de la sine, este un fapt care nu trebuie justificat sau sustinut. Problemele apar in cazul in care aceasta distributie egala nu are loc. Singura modalitate de a justifica acest fapt, implicit de a-l face drept este ca aceasta inegalitate a distributiei sa fie in folosul celor mai putin avantajati. Acest principiu ridica in opinia mea doua intrebari, a caror raspuns nu este dat de Rawls : daca toti oamenii sunt egali atunci cum apare aceasta clasificare a lor in avantajati si mai putin avantajati ? Si daca toti oamenii ar trebui tratati la fel, atunci cand se ia un bun ce revine unei persoane avantajate si se cedeaza unei persoane mai

* Rawls, John , A Theory of Justice, Oxford Press, Oxford, 1999

* Laurentiu Stefan-Scarlat , coordonator , Dictionar de scrieri politice fundamentale , Ed. Humanitas