Calitatea democrației după aderarea la UE

Jan Zielonka face o abordare obiectivă asupra a 4 sisteme diferite de guvernare: America, China, Rusia, Europa.

Articolul ,,The Quality of Democracy after joining the European Union’’, impune o abordare obiectivă în ceea ce privește implicatiile aderării la UE , atât din punct de vedere politic, cât si cultural.

Se relatează faptul ca la inceput condițiile de aderare erau bine stabilite fară a oferi sansa de o eventuală renegociere, cu atât mai mult in ceea ce priveste impunerea unor amendamente sau dezbateri. Este de accentuat faptul ca drept consecință la aceste acțiuni cetațenii si-au pierdut din incredere in parlamentele nationale. Una din condițiile prioritare ce trebuiau a fi indeplinite era că țara trebuia sa aiba o situație economica avantajoasa, si nu in ultimul rand sa poata rezista in fata presiunilor ce veneau din partea altor state, atat de pe acest continent, cat si de pe celelalte.

Erau clar definite 3 ,,Principii’’ in ceea ce privește aderarea la blocul comunitar:

1Membrii UE trebuie sa se afle in poziția de a contribui la dezvoltarea si extinderea influenței si puterii institutiilor precum: Curtea Europeana de Justitie, Comisia Europeana, si celelalte institutii specializate.

2Membrii Uniunii Europene trebuie sa contribuie la construirea planului democratic facandu-l sa fie privit din perspective multilaterale.

3Al 3-lea principiu fiind o completare al celui de al doilea presupunând largirea spațiului public democratic.

Noile state membre a Uniunii Europene își amintesc cu exactitate care a fost situația la începutul aderării, în ceea ce privește guvernarea centralizată și sistemul comunist de conducere. Noile state membre au în continuare caracteristici structurale diferite de cele vechi , ceea ce înseamnă că ,,soluțiile” impuse de o unitatea centrală Europeană puternică ar putea prejudicia interesele acestora. Noile state sunt incă sărace comparativ cu primele state, iar acest fapt impune o politică fiscală separată, un mediu de muncă si o viață socială diferită. Instituțiile sunt incă fragile și nu iși pot impune o autoritate prea mare.

Sistemul de guvernare al Uniunii Europene, permite o dispersare mult prea amplă a puterii, dar, dacă s-ar simplifica și centraliza acest sistem ar deveni , în special, mai transparent, astfel,ar inspira mai multă încredere cetățenilor UE.

Întrebarea este: "Uniunea poate dezvolta un sistem solid de Democrație parlamentară? "Acest lucru se poate face fie prin facerea Parlamentului European adevăratul centru al puterii europene. Sau prin acordarea a mai multă putere în ceea ce privește afacerile Europene , Guvernelor naționale. Publicul din noile state membre din Europa de Est pare să fie să nu fie entuziast, dacă nu negativ, față de soluția anterioară. Numai o mică minoritate a electoratului respectiv în aceste state Nu a vrut să voteze în ultimele alegeri pentru Parlamentul European.

Aici putem aduce 3 concluzii simple:

Prima, aderarea la Uniune a făcut guvernarea democratică mai complexă și complicată. Mai multe straturi și centre de guvernare fac mai dificilă asigurarea transparenței procesului de luare a deciziilor.