București - Micul Paris

1. DATE ISTORICE

Harta politică a Europei înregistra în secolul al XIV-lea prezenta statului feudal numit Ţara Românească, a cărei reşedinţă domnească a fost stabilită din a doua jumătate a secolului al XV-lea la Bucureşti.Prima atestare documentară a cetăţii Bucureşti datează din 1459, când apare într-un document emis de cancelaria lui Vlad Ţepeş. Acesta a construit la Bucureşti o nouă cetate, menită să reziste primejdiei otomane care se accentuase după anul 1417. În timpul domniei lui Vlad Ţepeş şi ulterior a fratelui său, Radu cel Frumos, cetatea de scaun Bucureşti a cunoscut o ascensiune economică şi politică fără precedent. Astfel, spre sfârşitul secolului al XVI-lea, Bucureştiul devenea unul dintre cele mai însemnate centre urbane din sud-estul Europei. Economia axată pe comerţ a cunoscut o dezvoltare rapidă, iar cultura s-a remarcat prin apariţia primelor cărţi tipărite în 1582 la Mănăstirea Plumbuita.

După anul 1595, trupele otomane au invadat si au organizat paşalâcuri la Bucureşti şi Târgovişte, transformând bisericile în moschei. În timpul domniei lui Matei Basarab a fost refăcută Curtea Domnească şi s-au ridicat lăcaşe de cult. Călătorii străini care tranzitau oraşul pomeneau în scrierile lor despre meşteşuguri noi şi şi organizarea meşteşugarilor în bresle, precum şi faptul vă în 1640, în Bucureşti existau circa 100 de biserici şi mănăstiri. Pe plan cultural s-a înregistrat o afirmare a culturi române prin apariţia unor scrieri teologice şi traduceri din literarura europeană.

În 1688 tiparului “Biblia de la Bucureşti”, iar în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu , în 1690 lua naştere Academia Domnească de la Sf. Sava, prima şcoală superioară din Ţara Românească. În aceeaşi perioadă s-a construit Podul Mogoşoaiei – Calea Victoriei de azi- precum şi multe biserici şi mănăstiri.

Începând cu anul 1714, în Ţara Românească a fost instaurat regimul fanariot de către Poarta otomană. Timp de un secol, Bucureştiul avea să fie supus unor transformări esenţiale pe plan economic, social şi cultural.

În timpul desfăşurării revoluţiei din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, Bucureştiul a găzduit tabăra revoluţionarilor timp de două luni. Ulterior oraşul a fost ocupat de trupele otomane venite să reprime mişcarea. Deşi revoluţia a fost înăbuşită, mişcarea pentru independenţă şi aspiraţiile pentru reformă au pregătit terenul revoluţiei paşoptiste. În anii care au urmat revoluţiei din 1821, oraşul s-a sflat în centru procesului de formare a statului român modern. Literarura şi artele au refectat cu fidelitate spiritul epocii. La Bucureşti, I. H. Rădulescu (1802-1872) publica în 1829 ziarul “Curierul Românesc” şi în aceeaşi perioadă au fost înfiinţate instituţii culturale şi diverse asociaţii literare. Acţiunile revoluţiei de la 1848 s-au desfăşurat la Bucureşti, capitala fiind unul dintre centrele principale ale luptei mişcării paşoptiste. La 15 iunie 1848, pe Dealul Filaretului ( numit ulterior Câmpia Libertăţii ) se adunaseră peste 30.000 de revoluţionari care au aclamat noua constituţie şi noul guvern. Tot la Bucureşti, în ianuarie 1859 Al. I. Cuza a fost ales domn al Ţarii Româneşti şi al Moldovei.

După revoluţia din 1848, a început modernizarea planului urbanistic al oraşului. Terminarea războiului de independenţă din 1877 a permis dezvoltarea economiei naţionale, care a determinat ascensiunea economico-socială a capitalei. Au apărut primele lămpi cu gaz şi iluminarea stradală, au fost elaborate planuri urbanistice, oraşul devenind un important centru economic, administrativ şi cultural.

La sfârşitul secolului al-XIX-lea, Bucureştiul denumit şi “Micul Paris” a cunoscut o nouă perioadă de tranaformări. Au fost amenajate mari bulevarde, s-au construit noi cladiri şi a crescut numarul instituţiilor de cultură şi al instituţiilor administrative. Crearea statului unitar român de la 1 decembrie 1918 a marcat o nouă etapă în evoluţia capitalei. suprafaţa Bucureştiului a fost extinsă şi s-au format noi noi instituţii de învăţământ ( printre care se nummără Academia de Ştiinţe Agronomice şi Facultatea de Farmacie şi Medicină Veterinară ).

Odată cu instaurarea primului guvern de orientare prosovietică conndus de dr. Petru Groza în 1945, întreaga ţară a fost subordonată modelului politic şi economic stanilist, care era menit să distrugă structurile sociale existente şi să reorganizeze întreaga viaţă economico-socială, culturală şi politică. În anii ’60 au fost construite noi cartiere : Drumul Taberei, Balta Albă, Militari, Berceni. După cutremurul din martie 1977, o mare parte din clădirile Bucureştiului au fost distruse. Centru isroric al oraşului şi multe din vechile biserici ale au fost demolate de Nicolae Ceauşescu care a dispus ulterior construirea Centrului Civic şi a Casei Poporului. Planurile sale urbaniste au fost întrerupte de revoluţia din decembrie 1989, care a încheat perioada epocii comuniste şi a marcat trecerea spre o nouă perioadă de reconstrucţie. În acest context, capitala ţării a suferit transformări majore pe plan economic, politic şi social.

2.DATE GEOGRAFICE

2.1. Aşezare geografică

Municipiul Bucureşti – capitala României – este situat în regiunea sudică a ţării, în centrul Câmpiei Române ( în zona Câmpiei Vlăsiei ), la o altitudine medie de 85m. Teritoriul municipiului Bucureşti se întinde pe o suprafaţă de 228 kmp, fiind împărţit în şase sectoare. Municipiul Bucureşti se învecinează cu judeţul Ilfov, care înconjoară cele şase sectoare.

2.2. Relieful

Situat în câmpia Bucureştiului - subunitate a Câmpiei Vlăsiei – oraşul se desfăşoară pe un plan înclinat de la nord-est, unde altitudinea variază între 96,3 m în zona Chiajna şi 88,9 m în Piaţa Pieţei Libere, la 54,5 m altitudine în Valea Dâmboviţei.

Câmpia Snagovului se desfăşoară în cea mai mare parte pe teritoriul judeţului Ilfov, având altitudini de 80-100 m.

Relieful capitalei este fragmentat de râurile Dâmboviţa şi Colentina, iar văile acestora îi împart teritoriul în lunci şi terase. Spre centru oraşului se desfăşoară câteva dealuri joase :Dealul Radu Vodă, Dealul Mitropoliei, Dealul Cotroceni, Dealul Spirii acesta din urmă fiind locul unde Nicolae Ceauşescu a dispus construirea Casei Poporului.

2.3. Clima

Regimul climatic caracteristic regiunii sudice a ţării în care se află Bucureştiul este temperat-continental, cu influenţe excesive ce determină mari variaţii de temperatură de la vară la iarnă. Media anuală de precipitaţii este de 500-600 mm, înregistrându-se o tendinţă de creştere în ultimii ani. Vânturile bat predominant spre est, ca urmare a circulaţiei atmosferice.