Armonizare a relațiilor inter - etnice - sfidări și oportunități

I. INTRODUCERE

Recentele evenimentele politice din Republica Moldova au readus în prim plan problemele referitoare la relatiile inter-etnice, utilizarea limbilor, identitatea nationala a populatiei autohtone etc. Acest lucru iese în evidenta mai ales din scrisoarea adresata de catre seful statului, la 17 ianuarie 2002, scriitorului poporului si academicianului Ion Druta. În scrisoare se afirma ca “în plan politic, Republica Moldova se afla într-un continuu razboi civil nedeclarat” .

Problemele mentionate mai sus au cunoscut o abordare multidimensionala pe parcursul ultimului deceniu si au fost considerate drept unele ce produc sfidari în relatiile interetnice. Afirmatiile ca ar fi vorba despre un razboi civil permanent poate si par a fi o exagerare, dar daca luam în consideratie ca s-au desfasurat proteste în regim non-stop timp de mai mult de 3 luni si de conflictul din luna februarie 2002 în Gagauz Yeri putem constata ca situatia este destul de alarmanta.

Luînd în consideratie contextul politic general am putea identifica cinci factori principali care au avut sau pot avea un impact determinant asupra problemelor ce vizeaza relatiile interetnice din Republica Moldova. Este vorba despre: 1) speculatiile politice privind istoria Moldovei si identificarea etnica a bastinasilor; 2) politicile autoritatilor moldovenesti privind asigurarea drepturilor minoritatilor nationale si atitudinea principalelor forte politice din tara vis-à-vis de aceste politici; 3) cadrul legal international referitor la drepturile minoritatilor nationale; 4) politicile tarilor vecine vis-à-vis de comunitatile etnice respective si 5) politicile integrationiste din Europa. Ultimii trei factori din cei mentionati sunt de ordin extern si au un impact crucial pentru influentarea factorilor interni referitori la asigurarea drepturilor minoritatilor nationale.

S-ar putea afirma ca pîna în prezent (martie 2002) drepturile minoritatilor din Republica Moldova au fost garantate în masura în care o poate face un stat cu potentialul economic al Republicii Moldova. Este adevarat ca frustrarile prin care au trecut cetatenii rusolingvi în perioada disolutiei URSS nu au fost depasite înca. O alta problema majora cu care se confrunta cetatenii Republicii Moldova este, asa cum reiese si din discursul sefului statutului, cea a identitatii nationale si limbii populatiei bastinase. Dupa toate aparentele liderii minoritatile nationale pot contribui la solutionarea sau la complicarea acestor probleme care au o dimensiune mai mult politica decît stiintifica sau de drept în Republica Moldova .

Problemele istoriei, limbii etc. au cunoscut o abordare stiintifica de catre cercurile academice. Desi, abordarea stiintifica presupune existenta unui aparat dezvoltat al notiunilor cu care opereaza cercetatorii, a unor repere metodologice si a criteriilor cel putin pentru estimarea veridicitatii concluziilor, putem constata ca diferite grupuri de cercetatori din mediile academice ajung la concluzii cu totul diferite. Acest fenomen iese în evidenta atunci cînd polemica dintre cercurile stiintifice degenereaza în una politica, fiind însotita de învinuiri reciproce vis-à-vis de folosirea unilaterala a metodologiei, utilizarea selectiva a surselor de informatie, angajarea întregului arsenal stiintific într-o activitate care presupune fundamentarea concluziilor predeterminate de interese politice.

În consecinta, concluziile din publicatiile cercetatorilor sunt supuse unui tratament reductionist în mass media, unde comparatiile, metaforele, hiperbolele si întreg arsenalul ziaristic este utilizat pentru a influenta opinia publica în sensul dorit. Acest gen de abordare a problemelor antagonizeaza de cele mai multe ori opinia publica si comportamentul cetatenilor predispusi spre receptionarea informatiilor de o maniera preconceputa. Asa s-a întîmplat, spre exemplu, în anii 1987 – 1991, cînd neîntelegerile si fobiile generate de aceste neîntelegeri au contribuit la polarizarea comportamentului cetatenilor dupa criterii etnice. O parte din cetateni, coplesiti de oferirea posibilitatii de a-si exprima liber opiniile înabusite pe parcursul anilor a reactionat foarte emotional la refuzul si impedimentele ridicate în fata cerintelor firesti de oficializare a limbii lor natale. O alta parte a cetatenilor a extrapolat intentiile primei categorii dincolo de limitele dupa care fobiile au generat agresivitate reciproca. Astfel, urmînd logica bazata pe principiul: actiune – reactie, s-a ajuns la o stare avansata a unui conflict interetnic.

Revenirea la un astfel de comportament dupa mai bine de 10 ani ar ruina pentru mult timp sperantele posibilitatii unei dezvoltari graduale a Republicii Moldova. Problemele de acest gen ar trebui abordate cu maxima acuratete, luîndu-se în consideratie caracterului lor specific. Substituirea fortei argumentelor cu elanul emotiilor si spiritelor exaltate este periculoasa datorita faptului ca relaxarea ulterioara si revenirea la normalitate necesita vreme îndelungata. În perioada cînd sînt în plina desfasurarea procesele de integrare europeana acest lucru ar trebui evitat pentru ca Republica Moldova sa poata prinde macar “ultimul vagon” al integrarii europene.

În acest studiu se va încerca o abordare comparativa a problemelor cu care se confrunta Republica Moldova si celor cu caracter similar cu care sau confruntat tarile europene.

2. SPECIFICUL ETNO-CULTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA ÎNAINTEA DECRARARII INDEPENDENTEI

Una dintre cele mai dificile probleme cu care s-a confruntat societatea moldoveneasca în anii care au precedat declararea independentei a fost cea referitoare la relatiile interetnice. La momentul declaratiei independentei, la 27 august 1991, pe teritoriul Republicii Moldova existau doua regiuni care îsi declarase deja independenta fata de Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (RSSM).