Protecția Tinerilor la Locul de Muncă

Protecția tinerilor la locul de muncă

1. Reglementări privind protecția tinerilor la locul de muncă

Îmbunătățirea condițiilor de lucru și a respectării drepturilor muncitorilor sunt unele din cele mai importante obiective ale Uniunii, prin care aceasta urmărește ca dezvoltarea pietei unice să nu fie însoțită de scaderea standardelor de lucru și de distorsiuni. Prioritățile Comunității în domeniul legislației muncii se îndreaptă spre definirea cerințelor minime de lucru prin intermediul legislațiilor naționale. În țara noastră, necesitatea și obligativitatea existenței reglementărilor în ceea ce privește protecția tinerilor la locul de muncă constituie o prioritate, având în vedere condițiile de desfășurare a proceselor de muncă de către acest sector al populației, sub aspectul protejării tinerilor față de orice munca susceptibilă să dauneze securității, sănătății sau dezvoltării lor fizice, psihologice, morale sau sociale, sau să le pericliteze educaţia. În condiţiile actuale se impune adaptarea întregului sistem legislativ, inclusiv cel privind securitatea şi sănătatea în muncă a tinerilor la cerinţele reglementărilor Uniunii Europene. Hotărârea nr. 600/13.06.2007, privind protecția tinerilor la locul de muncă, act normativ prin care prevederile legale în domeniu sunt adaptate reglementărilor europene are ca scop asigurarea protecției tinerilor împotriva exploatării economice, a oricarui tip de muncă susceptibilă să dăuneze securitătii, sănătații sau dezvoltării lor fizice, psihologice, morale sau sociale sau să pericliteze educația acestora. Prevederile se aplică persoanelor în vârstă de până la 18 ani care au încheiat un contract individual de muncă în conformitate cu legislația în vigoare. Potrivit actului normativ, încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Copilul este definit ca orice persoană cu vârsta de până la 15 ani sau orice tânăr cu vârsta între 15 ani, cel puțin, și 18 ani, cel mult, care face obiectul școlarizării obligatorii pe baza de program integral, stabilit de lege. Prin derogare, copiii în vârstă de cel puțin 16 ani pot încheia un contract individual de muncă în calitate de salariat pentru desfășurarea de munci ușoare. Munca ușoară este reprezentată de activități care, prin natura sarcinilor pe care le presupun și a condițiilor în care sunt efectuate, nu pot prejudicia securitatea, sănătatea sau dezvoltarea copilului și tânărului și nu sunt de natura să prejudicieze frecvența școlară, participarea la programe de orientare sau formare profesională sau capacitatea acestora de a beneficia de instruirea primită. Copilul care face obiectul școlarizării obligatorii poate incheia un contract individual de muncă și la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinților sau al reprezentanților legali, pentru desfășurarea de activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea profesională. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea securității și protejarea sănătații tinerilor, ținând seama, în special, de riscurile specifice care rezultă din lipsa de experiență, din constientizarea insuficientă a riscurilor existente sau potențiale sau din faptul că tinerii sunt încă în dezvoltare. Este interzisă angajarea tinerilor pentru activități care depășesc în mod evident capacitățile lor fizice sau psihologice; care implică o expunere nocivă la agenți toxici, cancerigeni care determina modificări genetice ereditare, având efecte nocive pentru făt pe durata gravidității sau având orice alt efect nociv cronic asupra ființei umane; care implică o expunere nocivă la radiații; care prezintă riscuri de accidentare, pe care se presupune că tinerii nu le pot identifica sau preveni, din cauza atenției insuficiente pe care o acorda securității în muncă, a lipsei lor de experiență ori de pregătire; care pun în pericol sănătatea acestora din cauza frigului ori căldurii extreme sau din cauza zgomotului ori a vibrațiilor. Conform actului normativ, printre activitățile și procedeele care sunt susceptibile să antreneze riscuri specifice pentru tineri se numară, în special, activitățile care implică o expunere nocivă la agenții fizici, biologici și chimici. Hotărârea precizează faptul că, în cazul tinerilor, durata timpului de muncă este de maximum 6 ore/zi și 30 de ore/saptamană. În situația în care tânărul cumulează mai multe funcții în baza unor contracte individuale de munca, timpul de munca efectuat se însumează și nu poate depăși, cumulat, această durată. De asemenea, tinerii nu pot presta munca suplimentară și muncă de noapte, iar copiii angajați nu pot presta munca între orele 20.00 și 6.00. Tinerii beneficiază de o pauză de masă de cel puțin 30 de minute consecutive, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore și jumătate. Între două zile de muncă, tinerii beneficiază de o perioadă minimă de repaus de 12 ore consecutive. Între două zile de muncă, copiii încadrați în muncă beneficiază de o perioadă minimă de repaus de 14 ore consecutive. Tinerii beneficiază de o perioadă de repaus săptămânal de doua zile consecutive, de regula sâmbăta și duminica. De asemenea, ei beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare.

1. Dan Ţop, Tratat de dreptul muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2008

2. Dan Ţop, Marc Rîcheveaux, Protecţia salariaţilor în Uniunea Europeană, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007

3. Stănculescu, M.S., Marin, M., Serviciul public de ocupare în sprijinul dumneavoastră, 2009, raport final

4. Serviciul public de ocupare în sprijinul dumneavoastră, 2009, realizat de AJOFM Călăraşi şi Centrul Român de Modelare Economică

5. Sistemul universitar românesc – realităţi, cauze, soluţii, 2008, Agenţia pentru Strategii Guvernamentale

6. Tinerii și incluziunea pe piața muncii în România. Nevoi, așteptări, soluii, obstacole, București, 2010

7. Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013

8. http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ

9. www.europa.eu

10. http://osha.europa.eu