Fenomenul Democratic și Influența Sa Asupra Activității Administrative

- Capitolul I

1.1 Ştiinţa administrativă

Ştiinţa administrativă îşi are identitatea în a doua jumătate a secolului al XX-lea, atunci când în domeniul ştiinţific s-a format un punct de vedere diferit cu privire la problemele administrative, când se pun bazele unei noi ramuri a ştiinţelor sociale- ştiinţa administraţei de stat1 sau ştiinţa administraţiei.Totodată, apariţia ştiinţei administrative este semnalată încă din secolul al XIX-lea, odată cu cea a a ştiinţei dreptului administrativ. Într-o lucrare de ştiinţa adminsitraţiei, evoluţia istorică a gândirii acestui domeniu reprezintă o funcţie explicativă iar dintr-o anumită perspecitvă, chiar “ştiinţa administraţiei este o prelungire istorică, urmare a unei dezbateri pluriseculare“2. Parcurgând această istorie vom observa cum se produc mai multe reprezentări ale fenomenului administrativ si mai multe convingeri corelative ale etapei sale care, totodată, se succed în funcţie de circumstanţa social politică.

1.2 Începutul ştiinţei administrative

Începutul ştiinţei administrative îl putem regăsi atât la instituţiile germane din secolul al XII-lea unde se predau cursuri despre ştiinţele administrative cameralistice3 cât şi în Franţa, în etapa de consolidare a puterii statale. Un curent similar a apărut în aceeaşi epocă, în ţările de limbă germanică, current cunoscut sub numele de “Polizeiwssewnschaft” ( ştiinţa politică) sau “ Kameralien “ (ştiinţe camerale), denumire provenită din cuvântul latin “ cameră ”, ce se referă la organizarea colegială a instituţiilor administrative din Prusia.

- Capitolul II

2.1 Regimul politic

Una din principalele probleme care nu şi-a descoperit încă o formă de rezolvare în România de astăzi este legătura dintre administraţia publică şi mediul politic. Este clar că fiecare schimbare politică aduce după sine, majore schimbări în ceea ce priveşte funcţiile de conducere în administraţia publică.Astfel, în ultimii ani, acest fenomen al schimbărilor s-a atenuat datorită numeroaselor modificări legislative cât şi datorită clasei politice care şi-a schimbat treptat, atitudinea.

Ilie Iovănaş,op.cit.p.32 şi urm

²Pierre Legendre, “Histoire de la pensee administrative francaise” in “Traite de la science administrative” op. cit, p.6

³Mihai T. Oroveanu, op. cit.,p.9 şi urm.; Jerzy Starosciak, op. cit., consideră că cerinţele formulate de ştiinţa cameralistă la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea nu pot fi considerate ca adevărate înveputuri ale acestei discipline.

“Regimul politic reprezintă ansamblul metodelor si mijloacelor de realizare a puterii,a relaţiilor existente între elementele care alcătuiesc sistemul social politic, relevând,mai ales,regimul drepturilor si libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor”4.

Astfel, regimul politic se referă la condiţiile concrete de funcţionare a administraţiei in relaţiile cu politica iar regimul politic existent într-o anumită ţară, influenţează destul de mult sistemul administrativ al statului respectiv.

Funcţionarii din cadrul administraţiei centrale au “supravieţuit” numeroaselor schimbări politice realizându-se o inversare a funcţiilor de conducere: conducătorul unei instituţii o funcţie de adjunct iar adjunctul îi ia locul. În ceea ce priveşte administraţia locală, din cauza structurii mixte din punct de vedere politic (consilii locale şi judeţene), se întâlnesc şi în acest caz multe situaţii similare situaţiei din administraţia centrală adică există o continuitate de conducere a funcţionarilor aflaţi la conducere,ei trecând de la o funcţie politică la alta.

După cum am precizat mai sus, există un impediment în dimensionarea fenomenului de schimbări deoarece există mai multe elemente ce contribuie la acest fapt.În primul rând este vorba despre acele persoane care au fost înlocuite pe criterii politice şi care au acces în funcţie în aceeaşi modalitate, acceptând această înlocuire ca ceva firesc.În al doilea rând,există cazuri în care funcţionarii încearcă să se îndeparteze din funcţie datorită incapacităţii sau chiar datorită unor fapte care sunt compromiţătoare în justiţie.Totodată, există şi personae care renunţă la funcţia publică pentru a avea acces în sectorul privat deoarece veniturile sunt mai mari.

Nivelul de politizare în domeniul administraţiei publice este dificil de măsurat chiar şi în ţările care au democraţia deja consolidată.Petters şi Pierre observă faptul că în acest sens, dovezile sunt “adesea subiective,anecdotice sau confuze”5.

2.2 Fenomenul democratic

DEMOCRAŢIA este o formă de organizare şi “cârmuire” a unei societăţi prin intermediul căreia ,poporul îşi exprimă atât direct cât şi indirect, puterea.Regimul democratic admite existenţa unei administraţii de tip professional iar în consecinţă, grupul uman al funcţionarilor şi, în special cel al înalţilor funcţionari(birocraţii), poate şi trebuie sa coexiste cu diferite ideologii politice şi va intervine, mai mult sau mai puţin, în societate conform ideologiei partidului de la putere.

În regimul democratic apar următoarele caracteristici specifice:

1. Democraţia antrenează în mod necesar descentralizarea care tinde să încredinţeze gestiunea colectivităţilor locale unor organe alese pe plan local.

2. Administraţia se află sub autoritatea directă a Guvernului, dar se organizează si funcţionează conform liniilor generale impuse de aleşii poporului.