Curtea Europeană de Conturi și bugetul cominitar

GENERALITĂȚI

Curtea de Conturi, cu sediul la Luxemburg,a fost creată prin Tratatul din 22 iulie 1975,intrat în vigoare în iulie 1977.A fost creată la inițiativa Parlamentului european, prin Tratatul de revizuire a dispozițiilor bugetare de la Bruxelles.

Înființarea Curții de Conturi se înscrie în contextul aplicării și consolidării finanțării Comunităților prin resurse proprii și în cel al atribuirii Parlamentului european a responsabilității de a descărca Comisia pentru execuția bugetului.

Curtea de Conturi este inclusă în rândul instituțiilor comunitare prin Tratatul de la Maastricht, din anul 1993, alături de Consiliu, de Comisie,de Parlament, de Curtea de justiție și de Tribunalul de primă instanță. Până atunci o regăseam între organele complementare comunitare cu caracter tehnic.

A înlocuit, în acest fel, Comisia de control, înființată prin Tratatele C.E.E și EURATOM și Comisarii (delegații) pentru conturi prevăzuți în Tratatul C.E.C.A.

Este o instituție care, prin activitatea pe care o desfășoară, urmărește scopuri financiare,

realizând controlul financiar.

Curtea de Conturi contribuie la îmbunătățirea sistemului administrativ și la eficiența folosirii mijloacelor financiare ale UE, în avantajul contribuabililor (plătitorilor de impozite).

Ea garantează o mai bună folosire a finanțelor Comunității și este pentru contribuabilul european cel mai bun izvor de informație despre modul de folosire a fondurilor comunitare.

Altfel spus, rolul acestui organism este de a verifica dacă fondurile europene, ce provin de la contribuabilii europeni, sunt colectate și cheltuite în mod corect și legal.

Autonomia ei față de celelalte organe ale UE și de statele membre îi oferă garantarea îndeplinirii în cele mai sigure condiții a funcției de control pe care o exercită. Acest control este un control extern, independent de organele comunitare.

STATUTUL CURȚII DE CONTURI

Curtea de Conturi Europeană este o instituție comunitară (articolul 7 din TCE).

Dispozițiile TCE care o vizează sunt incluse la articolele 246-248 din TCE. Ea poate formula acțiuni în anularea împotriva unui act de drept secundar dacă această acțiune vizează protejarea prerogativelor sale (articolul 230 din TCE).

De asemenea, ca instituție poate să formuleze o acțiune în constatarea abținerii de a acționa împotriva Comisiei, a Parlamentului European sau a Consiliului (articolul 232 din TCE).

ATRIBUȚIILE CURȚII DE CONTURI

Curtea de Conturi nu îndeplinește o veritabilă funcție jurisdicțională, în ciuda denumirii sale.Ea examinează “legalitatea și regularitatea cheltuielilor și a încasărilor” și “asigură buna gestiune financiară” în cadrul Comunităților.

Competențele Curții de Conturi sunt foarte largi. Se ocupă cu examinarea aspectelor de Legalitate și regularitate a totalității veniturilor și cheltuielilor celor trei Comunități, indiferent că sunt bugetare sau nu. Controlul nu se extinde și asupra bunei gestiuni financiare a operațiunilor.

Totodată, Curtea își exercită controlul pe domenii și asupra instituțiilor și statelor membre, în măsura în care acestea au beneficiat și au folosit fonduri comunitare, cum ar fi :ajutor,servicii de vamă, organisme de intervenție agricolă ș.a.Și din acest motiv se apreciază ca atribuțiile (puterile) Curții au fost considerabil consolidate, în raport cu cele ale precedentei Comisii de control.

Pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin, Curtea de Conturi colaborează cu alte instituții internaționale similare și cu organismele naționale de control.

Curtea de Conturi este chemată sa joace un dublu rol. Astfel, ea exercită o funcție de asistență a autorităților bugetare (Consiliul și Parlamentul) și, în special, a Parlamentului pentru materializarea propriului său drept de control politic în domeniul executării bugetului,colaborând îndeaproape cu Comisia de control bugetar a Adunării.

De asemenea, Curtea are responsabilitatea exercitării controlului permanent al conturilor.

Această responsabilitate o realizează în mod autonom, fapt care o deosebește de simplele organe auxiliare, cum este cazul Comitetului economic și social. Este aspectul esențial care o apropie de instituțiile Comunităților. Astfel Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul fondator nu exclude acest control.

Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare privind fiabilitatea conturilor, precum și legalitatea și regularitatea operațiilor subiacente.

Controlul veniturilor se efectuează atât pe baza sumelor stabilite ca datorate, cât și a vărsămintelor către Comunitate.

Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor asumate precum și a plăților efectuate. Aceste controale pot fi efectuate înainte de închiderea conturilor exercițiiului financiar în cauză.

Controlul are loc pe baza documentelor și, dacă este necesar, se desfășoară la fața locului, în celelalte instituții ale Comunității și în statele membre. Controlul în statele membre se realizează în colaborare cu instituțiile de control naționale sau, dacă acestea nu dispun de

competențele necesare, cu serviciile naționale competente. Aceste instituții sau servicii aduc la cunoștința Curții de Conturi dacă intenționează să participe la control.

1.Chirițescu Dorel Dumitru (coord.),Popescu-Duduială Lorena, Vasilescu Maria,

Instituțiile Uniunii Europene Târgu-Jiu, Academia Brâncuși, 2008

2.Fuerea Augustin,Instituțiile Uniunii Europene, București, Universul Juridic, 2002

3.Sauron Jean-Luc,Curs de Instituții europene: Puzzle-ul European, Iași, Polirom 2010

4.Vădăsan Ioana,Instituțiile și economia Uniunii Europene: Mecansim și fincționare,

Editura Universițății de Vest, Timișoara 2010