Studiul variatiei fenomenelor, in general, si a variatiei lor in timp, in special, i-a preocupat pe oamenii de stiinta dintotdeauna, dar primele inceputuri ale tratarii lor stiintifice au aparut de abia spre mijlocul secolului al XVIII-lea. Notiunea de indice a aparut la inceputul secolului al XVIII-lea, odata cu studiul intreprins de episcopul Anglican W. Fleetwood (Chronicon Preciosum, Londra, editia a doua, 1745) asupra evolutiei preturilor in Anglia intre anii 1400 si 1700, avand ca scop sa arate daca o clauza din statutul unui colegiu, stabilita cu trei secole in urma, isi mai pastra valabilitatea, tinand cont de evolutia preturilor.
Aceasta clauza prevedea ca toti membrii unui colegiu trebuiau sa jure ca vor parasi colegiul daca averea lor va depasi 5? pe an. In acest scop, el a luat in calcul patru produse de consum current: grau, carne, bautura si imbracaminte, cercetand evolutia preturilor de-a lungul timpului, ajungand la urmatoarea concluzie: cu 5? in perioada 1440-1460 se puteau cumpara tot atatea produse de consum (din cele alese de el), cat cu 30? in 1700. Mai tarziu, in anul 1738, C. Dutot a studiat scaderea puterii de cumparare a monedei franceze in perioada cuprinsa intre domniile a doi regi, Louis al XII-lea si Louis al XV-lea. Veniturile celor doi regi au fost: Pentru a determina care dintre cei doi suverani avea un venit mai mare, el a luat in considerare mai multe preturi in cei doi ani pentru: un pui de gaina, un porumbel, valooarea unei zile de munca etc., iar pentru comparatia intre cele doua perioade a folosit urmatoarea formula: Mentionam ca preturile unitare insumate mai sus nu sunt ponderate. Concluzia sa a fost ca veniturile lui Louis al XIII-lea au fost mai mici decat cele ale lui Louis al XV-lea. Un sfert de secol mai tarziu, matematicianul si astronomul italian Gian Rinaldo Carli (1720-1795), profesor la Universitatea din Padova, a construit un indice al preturilor sub forma de medie aritmetuca simpla a indicilor individuali, pentru a masura scaderea puterii de cumparare a banilor, ca urmare a importului de argint in Europa din America. Carli a considerat doar preturile la trei produse principale (grau, vin, ulei) in anii 1500 si 1750, notate respective cu p, p si p si a calculate variatia lor relativa in decursul celor 250 de ani considerati. Apoi a determinat media aritmetica simpla a celor trei marimi relative, obtinand in felul acesta un indice al preturilor care, dupa cum se stie, se apropie de marimea inversa a indicelui puterii de cumparare a banilor: sau Sfarsitul secolului al XVIII-lea este marcat de contributia lui Sir George Shuckburgh Evelyn care in lucrarea An Account of Some Endeavours to Ascertain a Standard of Weight and Measure (1798) a construit un indice al preturilor pentru perioada 1550 1800, introducand notiunea de an de baza (considerat de el anul 1550). Pentru prima data, alaturi de bunuri, el ia in calcul si pretul unor servicii.
La inceputul secolului al XX-lea se semnaleaza contributia lui Joseph Lowe ...
1) Elisabeta Jaba STATISTICA ,Editura Economica,Bucuresti ,1998
2) Mihai Tarca STATISTICA,volumele I si II ,UAIC ,Iasi 1979
3) Mihai Tarca TRATAT DE STATISTICA APLICATA ,Editura
Didactica si Pedagogica,Bucuresti ,1998
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
