Specificitatea cercetării sociologice în administatia publică

Una dintre ştiinţele despre societate este sociologia. Numele ei a fost inventat la începutul secolului al XIX-lea pentru a desemna o nouă ştiinţă a guvernării „corecte” a societăţii, iar în acest caz guvernare corectă însemna guvernare în conformitate cu legile care guvernează societatea. Cei care au iniţiat această abordare au fost Henri de Saint Simon şi Auguste Comte. În 1822, cei doi au publicat „Planul operaţiilor ştiinţifice necesare pentru reorganizarea societăţii”, care, între altele, afirma că politica trebuie să se subordoneze legilor universale ale dezvoltării societăţii. Mai târziu, Auguste Comte a inventat termenul de sociologie pentru a desemna noua ştiinţă .

Ca urmare, sociologia s-a născut în primul rând ca sociologie politică, adică ca ştiinţă a modelării societăţii prin acţiune a guvernanţilor, iar primii gânditori consideraţi în present ca întemeietori sau clasici ai sociologiei – Auguste Comte, Karl Marx, Emile Durkheim, Max Weber, Vilfredo Pareto – au fost preocupaţi în primul rând de problematica cunoaşterii societăţii pentru a o schimba.

Pentru clasicii sociologiei – şi ai sociologiei politice – sociologul urma să joace, pe lângă politician, rolul pe care inginerul îl joacă pe lângă omul de afaceri. O asemenea convingere era firească în noua societate industrială de la jumătatea şi sfârşitul secolului al XIX-lea, care tocmai descoperise evoluţia, legile naturii şi, aparent, o infinită capacitate de a le aplica.

Formularea clasică îi aparţine lui Karl Marx, la jumătatea secolului al XIX-lea.

„Filosofii nu au făcut până acum altceva decât să interpreteze lumea: problema este,însă, de a o schimba.”

Datorită faptului că administraţia publică - ca activitate - se realizează printr-o multitudine de forme organizatorice care grupează categorii întregi de oameni (personalul), sistemul administraţiei publice este un sistem de organizare socială bazat pe relaţii care există între aceşti oameni ce realizează o activitate specifică.

Acest sistem de organizare socială, există şi funcţionează în cadrul unui macrosistem de organizare socială a societăţii globale, considerată la nivel naţional sau la nivelul unor unităţi teritorial-administrative.

În cadrul acestui sistem macrosocial există şi funcţionează diferite alte forme de organizare în afara sistemului administraţiei publice, constituind, pentru acesta din urmă,

mediul social în care există şi funcţionează. Raporturile sociale în cadrul sistemului administraţii publice şi între acest sistem şi societatea globală, dau dimensiuni sociologice specifice administraţiei publice. Trebuie luate în considerare raporturile care există între sistemul administraţiei publice şi societatea globală, urmărindu-se determinările şi influenţele societăţii globale ca mediu social asupra sistemului

administraţiei publice şi rolul pe care acest sistem îl are în evoluţia societăţii globale.

Între societatea globală cu structurile şi stratificările ei şi sistemul

administraţiei publice, există legături care se exprimă în ceea ce sociologii denumesc

socialitatea şi sociabilitatea administrativă. Socialitatea sistemului administraţiei publice arată trăsăturile care particularizează un anumit tip de administraţie publică în raport cu mediul social în care este organizat şi funcţionează respectivul sistem administrativ, construcţia acestuia fiind strâns legată de particularităţile grupărilor sociale în teritoriul statului, în legatură cu mediul geografic, îndelenicirile economice, tradiţiile cultural-artistice. Societatea administrativă indică dacă şi în ce măsură sistemul administraţiei publice este penetrabil de mediul social, şi în funcţie de aceasta, dacă este sau nu compatibil cu societatea globală. Raportul de compatibilitate dintre sistemul administraţiei publice şi societate, derivă din neadaptarea administraţiei la cerinţele mediului social.

Compatibilitatea între sistemul administraţiei publice şi societate este asigurată şi de felul în care acest sistem reuşeşte să-şi autoregleze structurile şi acţiunile în raport cu nevoile societăţii, impunându-se o cunoaştere amănunţită a necesităţii sistemului social global. Ca un element de bază pentru practicarea şi implementarea funcţiunilor administrative poate fi considerat criteriul teritorial.