Scoala sociologică franceză

E. Durkheim a reunit in jurul sau si al revistei Anee Sociologique o pleiada de sociologi, de etnologi, de istorici, juristi, lingvisti s.a., unii dintre acestia fiind recunoscuti ca personalitati eminente ale stiintei.

Cel mai renumit dintre sociologii care, aderand la principiile generale ale lui E. Durkheim, a desrasurat o activitate proprie, originala, a fost Lucien Levy-Bruhl (1857-1939). Avand aproape aceeasi varsta cu E. Durkheim, Bruhl a fost profesor de istoria filozofiei la Sorbona si membru al Institutului Frantei, fiind una dintre cele mai importante

personalitati ale filozofiei europene din prima jumatate a sec. al XX-lea.

Contributiile sociologice ale lui Bruhl sunt cuprinse in lucrarile: Morala si stiinta moravurilor (1900), Functiile mentale in societatile inferioare (1910), Mentalitatea primitiva (1922), Sufletul primitiv (1927), Mitolgia primitiva (1935). El a urmarit, pe baza unui imens material etnologic, sa stabileasca o teorie generala privitoare la mentalitatea primitiva, elaborand principiul ca ,,la tipuri sociale diferite corespund mentalitati diferite".

Informatiile sale au fost culese din surse care priveau viata spirituala a colectivitatilor umane de tip inferior din toate continentele (cu precadere din Australia - considerata drept teritoriul cu colectivitatile cele mai inapoiate).

Dupa Bruhl, logica noastra, a societatii civilizate, nu este o logica universala ,,Un tip de societate determinat - scrie el - care are institutiile si moravurile sale proprii, isi va avea, deci, in mod necesar, o mentalitate a sa proprie. Institutiile si moravurile nu sunt, in fond, decat un anumit aspect al reprezentarilor colective", De aceea, structura mintala, insasi logica si procesul judecatii difera in cadrul societatilor moderne fata de societatile primitive. Daca reprezentarile noastre sunt un fenomen prin excelenta intelectual, la primitivi, elementul emotional, pasional, impulsiv, face parte din constitutia reprezentarilor. De aceea, ideile si conceptele lor nu au echivalenta in gandirea noastra. Anumite afinitati pe care le vad ei intre lucruri si imaginile mintale ale lucrurilor, intre lucruri si cuvinte confera gandirii primitive un caracter mistic si creeaza judecati de participare, complet inaccesibile intelectului european (de pilda, eel ce priveste un lucru poate aparea ca participand la existenta acelui lucru ?i devine identic cu el, sau: umbra unui om participa la fiinta omului respectiv in asa fel incat tratamentul pe care il aplica umbrei se rasfrange asupra omului).

Daca mentalitatea noastra o considera drept unica gandire logica, atunci a primitivilor poate fi denumita drept mentalitate pre-logica. De aceea, si lumea pe care o traieste mentalitatea primitiva nu coincide decat partial cu a noastra. Cauzalitatea e inlocuita cu puterile oculte. Reiese ca si modul de actiune, comportamentul primitivilor sunt diferite de cele ale omului civilizat. Daca logica si reprezentarile primitivilor sunt altele decat ale noastre, mseamna ca si institutiile lor sunt diferite. Exemplu: vrajitoria - o institute consacrata in toate societatile inferioare.

Dupa Bruhl, constiinta colectiva este cea care creeaza mentalitatea dominanta si care, la randul ei, determina fizionomia si functionarea institutiilor. Tema favorita a lui Bruhl (cea referitoare la deosebirea radicala dintre logica civilizatiilor si logica primitivilor, tema care neaga unitatea si universalitatea ratiunii umane) a ridicat numeroase obiectii si a provocat mari controverse.

Henri Levy-Bruhl (1884-1964), fiul sau, profesor la Facultatea de Drept, a contribuit la dezvoltarea sociologiei juridice prin studii ca: Aspecte sociologice ale dreptului (1955), Proba judiciara (1964).

Celestin Bougie (1870-1940), profesor la Sorbona, este eel care m opera sa a dovedit interes pentru sociologia generala, manifestand rezerve fata de constructia durkheimiana a constiintei colective si opunandu-se tendintei de tagaduire a rolului individului in desfa?urarea proceselor sociale, tendina care estompa individualitatea in fata colectivitatii.

Bougie a fondat un Centrul de documentare sociala si a scris lucrari precum: Ideile egalitare (1899), fund un excelent studiu de sociologie a cunoagterii; Solidarismul (1907), studiu asupra gtndirii lui Saint-Simon si Proudhon; Eseu asupra regimului castelor (1908), Lectii asupra evolufiilor valorilor (1922) etc. El a ramas un adept relativ al lui Durkheim, care a sustinut rolul reprezentarilor colective, originea pur sociala a valorilor (,,nivelul de viata", e o problema de opinie, subliniind ca economicul e o problema de opinie), rolul formativ al constrangerii sociale asupra constiintelor individuate.

Marcel Mauss (1872-1950), unul din cei mai fideli adepti ai lui Durkheim si nepot al acestuia, a fost profesor de etnologie la Universitatea din Paris, colaborator din primii ani la Anee Sociologique ?i succesor al lui Durkheim la conducerea acestei publicatii. A publicat numeroase articole, studii si comunicari, reunite in Culegere de sociologia religiei si folclor (1929) publicata impreuna cu Robert Hertz. Articolul Sociologie, aparut in La grande Encyclopedic si scris in colaborare cu P. Fauconnet, este considerat ca revelatoriu pentru intelegerea doctrinei scolii durkheimiene.

Paul Fauconnet (1874-1938), profesor la Sorbona, este autorul unei cunoscute scrieri de sociologie juridical Responsabilitatea (1920). In 1903, a publicat impreuna cu Durkheim, in Revista de filozofie, articolul Sociologia si stiintele sociale, iar, in 1923, singur, Bibliogrqfia faptelor juridice.

Dupa Fauconnet, o regula de responsabilitate e un element prealabil si determinativ al sanctiunii, deoarece desemneaza subiectul pasiv al sanctiunii, gradul si natura ei. Notiunea de responsabilitate face parte din sistemul reprezentarilor colective si e o interpretare pe care constiinta colectiva si-o da siesi despre propriile ei institutii. Insusi sentimentul personal, pe care un individ il are despre propria sa responsabilitate e, cel putin in parte, un fapt social, deoarece el invoca adevarul sj justitia, deci se refera la anumite reguli sociale, reguli cu caracter obligatoriu. Felul, natura fiecarei civilizatii decid intotdeauna in functie de modul in care e conceputa responsabilitatea. Ea poate fi obiectiva sau subiectiva, colectiva sau individuala.

Cu toate variatiile inregistrate, un fapt fundamental ramane constant: responsabilitatea presupune intotdeauna o

violare a unei reguli sociale, deci o crima, iar natura ei psihologica este transferul ,,emotiei provocate de aceasta crima asupra unei fiinte, care astfel e declarata ca raspunzatoare de faptul crimei".

Insa, responsabilitatea are intotdeauna si o latura pur subiectiva: pentru a judeca, daca un individ este responsabil ne plasam chiar in situatia lui de viata, pentru a vedea in ce masura isi cunoaste singur vinovatia. Aceasta presupune insa, o profunda spiritualizare si civilizare a individului, care isi interiorizeaza mai mult elementele constiintei colective si le coreleaza cu reprezentarea si imperativele sale. Ceea ce vine din viafa sociala se adauga la ceea ce e de origine organica, fizica.

In privinta raporturilor dintre libertati si responsabilitati, Fauconnet emite parerea ca omul se crede liber pentru ca este responsabil. Sentimentul libertatii si eel al responsabilitatii decurg amandoua din raporturile individului cu societatea.

Maurice Halbwacs (1877-1945), profesor la Universitatea din Strassbourg, e autorul unor studii importante: Clasa muncitoare ?i nivelul vietii; Cercetari asupra ierarhiei valorilor in societatile industriale contemporane (1913), Cadrele sociale ale memoriei (1925), Morfologia sociala (1938). El a subliniat ca gandirea sociala este, in esenta ei, o memorie ?si ca tot continutul sau este facut din amintiri colective.