Lucrarea de fata pune in discutie una din problemele importante ale vietii sociale, cea a persoanelor defavorizate, a efectelor pe care le produce si problemelor pe care le genereaza. Este vorba asadar de o tema care traverseaza istoria si nu poate fi considerata nicaieri ca rezolvata, tratarea ei variind in mod semnificativ de la o epoca la alta.
1. Saracia ca fapt social
Saracia a fost multa vreme acceptata ca un fenomen natural, ca un fapt inevitabil, iremediabil (cu exceptia unor actiuni particulare, punctuale, de ameliorare temporara). Explicatia saraciei era cautata in nenoroc, in decesul sau neputinta celui ce trebuia sa castige painea zilnica - dar, adesea, saracia era explicata prin unele defecte personale: prostia, necinstea, slabiciunea de caracter, iresponsabilitatea. Numai in ultimele decenii s-a constientizat faptul ca un fenomen atat de raspandit nu poate fi rezultatul unei resanse individuale sau al unor defecte personale; saracia este un fapt social, un fapt public, un fapt politic.
Dependent de un anumit context socio-cultural, acest fenomen variaza in timp si in spatiu si se distribuie in cadrul societatii, nu in functie de factori individuali ci de variabile macrosociale (rasa, etnia, sexul, varsta, statutul ocupational, statutul matrimonial etc.). Saracia este o stare sociala (chiar o categorie sociala) si nu o situatie, o circumstanta privata a indivizilor.
Amprenta sistemului social asupra saraciei face ca aceasta sa capete continuturi foarte diferite: saracia din tarile bogate este altceva decat saracia din tarile sarace; saracia din tarile cu regim comunist a fost, la randul ei, un fenomen distinct. De aceea, comparatiile sunt dificile, masurarea saraciei fiind intotdeauna ceva arbitrar.
Diferente intre saracia din tarile bogate si cea din tarile sarace
Dezvoltarea tehnica si economica a facut ca pe planeta sa poata trai un numar din ce in ce mai mare de oameni. Multi dintre acestia sunt, insa, saraci, in ciuda faptului ca toate sistemele sociale pretind, implicit sau explicit, ca vor eradica saracia. Tarile bogate si-au cladit prosperitatea actuala pe secole de acumulari de dezvoltare a avutiei nationale. Capitalismul si democratiile occidentale isi intemeiaza dinamismul pe existenta unei clase mijlocii numeroase si prospere. Aceasta clasa este flancata la nivelurile superior si inferior de un numar relativ mic de bogati, respectiv, saraci. Intregul sistem economic si politic actioneaza in favoarea acestei clase mijlocii si a mentinerii, intre anumite limite, a numarului celor foarte bogati sau foarte saraci. Masurile ce au creat ,,statul bunastarii generale" (welfare state) si legile anti-trust au avut ca scop protejarea acestei clase mijlocii. Atunci cand clasa mijlocie este frustrata, afectata (sau nu exista) este posibila generarea unor miscari sociale periculoase pentru echilibrul social (cum a fost, de pilda, fascismul).
Este mai putina saracie in tarile bogate decat in cele sarace- In termeni absoluti, raspunsul este, bineinteles, da. Acest raspuns trebuie, insa, nuantat, tinand cont si de evolutiile dramatice din ultima vreme, favorizate de dificultatile de integrare sociala a imigrantilor. Peisajul uman al ,,slums"-urilor din orasele occidentale nu difera foarte mult fata de orasele din lumea a treia. In ceea ce priveste diferentele dintre configuratia saraciei in tarile bogate si in
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
