1- Repere teoretice
Termenul de sociologie provine din îmbinarea cuvântului latin socius ce înseamnă social sau societate, și a cuvântului grec logos, în traducere știință. La nivel general, sociologia este știința despre social sau societate.
De-a lungul timpului sociologia a fost definită în diferite moduri, în funcție de nivelul de cunoaștere și de explicare a socialului.
Filozoful pozitivist francez Auguste Comte definește conceptul de sociologie ca fiind o ”știință a societății”. În concepția lui Petre Andrei ”sociologia studiază în mod obiectiv, în primul rând, existența socială sub aspectul ei static-cultural, și apoi sub aspectul dinamic-funcțional al ei, arătând fazele si tipurile sociale realizate”. Pentru Traian Herseni ” sociologia este știința societăților omenești, este o disciplină ce se ocupă cu studiul vieții sociale, al fenomenelor de comunicare umană, de conviețuire socială”. În opinia lui Anthony Giddens ” sociologia este studiul vieții sociale umane, a grupurilor si societăților. Este un demers îndrăzneț si de mare responsabilitate, întrucât subiectul ei este rezultatul propriului nostru comportament ca ființe sociale”.
Sociologia practicată de fiecare individ în viața cotidiană se numește sociologie spontană. Originea acestei cunoașteri este simțul comun sau bunul simț. Sociologia spontană bazată pe simțul comun are caracter enciclopedic, fiind larg răspândită, însă suferă de mari neajunsuri datorită caracterului său pasional, iluzoriu, contradictoriu și limitat. Așadar, oamenii nu pot oferi spontan o cunoaștere științifică a societății, iar grupurile cu atât mai puțin, deoarece capacitatea individului de a gândi obiectiv este mai redusă, cand acesta se află în acțiuni de grup. Grupul accentuează pasiunile și iluziile și diminuează capacitatea critică a individului.
Sociologia este o apariție recentă în cadrul științelor însă, dacă luăm în calcul temele de discuție și modul în care sunt abordate, se poate spune că preocupările sociologice sunt mai vechi decât existența științei propriu-zise. Aceste preocupări fiind deja prezente în operele lui Platon si Aristotel, putem concluziona faptul că, toți gânditorii care și-au pus problema existenței sociale a omului, au dezbătut probleme sociologice.
Cu toate că în multe lucrări de filosofie socială pot fi descoperite elemente de sociologie spontană (fie sub forma unor reflecții, fie a unor încercări de a explica anumite împrejurări de viață), adevăratul interes pentru constituirea unei ”științe despre societate” s-a arătat la sfârșitul secolului XVIII si începutul secolului XIX, termenul de sociologie fiind folosit pentru prima dată de Auguste Comte în Curs de filosofie pozitivă.
Sociologia a apărut în contextul dezvoltării gândirii umane și a studiilor sociale impuse de revoluția industrială și de afirmarea societății capitaliste în secolul al XIX-lea. Modificarea relațiilor sociale și economice, necesitatea elaborării unor teorii privind folosirea resurselor umane în economia capitalistă pentru obținerea unui maxim de randament au condus la apariția sociologiei ca știință, ce avea drept obiective majore organizarea pe baze raționale a vieții sociale și soluționarea disfuncționalităților sociale.
Dezvoltarea științelor naturii în aceeași perioadă au creat condițiile metodologice ale apariției sociologiei ca știință de sine stătătoare. Noul model propus aduce o pespectivă nouă, descriptivă și explicativă cu privire la om și societate. Obiectivul noii știinte este definirea a ceea ce sunt omul și societatea, iar conform acestei orientări, fenomenele și procesele sociale trebuie tratate ca fapte, adică descrise, consemnate și explicate. În studiul socialului, sociologia aplică metodele propuse de științele naturii, programul lui A. Comte stabilind drept misiunea fundamentală a sociologiei, studiul pozitiv al faptelor sociale și scoaterea în evidență a legilor fundamentale proprii vieții sociale. În schimb, Emil Durkheim este cel care formulează regulile și principiile metodologice ale sociologiei ( Les regles de la methode sociologique) realizând cercetări efective în care a aplicat metoda elaborată. Din punctul său de vedere, sociologia trebuie să îndeplinească doua condiții pentru a se constitui ca știință:
-să iși indeplinească obiectul propriu de cercetare: faptele sociale deosebite de obiectul altor științe
-faptele sociale trebuie observate și explicate cu aceeași rigurozitate metodologică.
După definire și clasificare, faptele sociale trebuie supuse metodei de cercetare, prima regulă fiind aceea de a considera faptele drept lucruri, pentru a deveni obiectivi în studiu, eliminând subiectivismul. Explicația faptului social trebuie sa fie de ordin cauzal, aceasta cauză fiind din mediul social si nu cel biologic sau psihologic, iar funcția pe care o indeplinește să fie tot din mediul vieții sociale.
O altă necesitate pe care metoda o impune este cercetarea din punct de vedere statistic al faptelor sociale, dar și stabilirea de legături între acestea. Aceste reguli au fost explicate în celebrul studiu asupra suicidului ( Le Suicide ) de către E. Durkheim, realizând astfel întâiul studiu concret de sociologie, bazat pe date statistice. Ideea fundamentală a gândirii durkheimiene este că mediul social fasonează comportamentul indivizilor aporoape în întregime.
-Petre Andrei- Sociologie generală, ed. a III-a, editura Polirom 1997
-Constantin Schifirneț- Sociologie, ed. a III-a revăzută și adăugită 2004, editura Comunicare.ro
-https://acad.ro/SARS-CoV-2/doc/d01-CalitateaVieții.pdf
- http://www.iccv.ro/wp-content/uploads/2018/03/Raport-Calitatea-Vietii.pdf
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
