Drogul

DROGUL

Drogul e o substanta sau un amestec de substante naturale sau sintetice, având actiune psihotropa (asemeni unui sedativ sau stimulent) asupra sistemului nervos central, intensificând unele procese (apar halucinatii auditive sau vizuale) si eliminându-le pe altele (durerea fizica, moralitatea).

De-a lungul timpului, prin intermediul drogurilor, omul a încercat sa trateze raul, sa fuga de preocupatii, de tristete, sa se rupa de cotidian, sa aiba o perceptie mistica si sa aiba experienta sacrului, experienta creata de el însusi cu ajutorul drogului. Din cele mai vechi timpuri oamenii au selectat plante, produse minerale care sa aiba fie o actiune placuta, euforizanta, fie sa înlature durerea, fie sa-l sustraga pe individ de la realitate, fie erau utilizate în cadrul unor ceremonii sau ritualuri, fie, în sfârsit, utilizate în scopuri terapeutice. Cert este ca toate drogurile au la început un efect pozitiv “benefic” (“necesar” în situatia data) pentru individ, placut, de stimulare a placerii, curiozitatii, voluptatii, de îndepartare a durerii, insomniei, fricii, foamei, oboselii, epuizarii.

Referitor la notiunea de “drog” la noi în tara, termenul a fost preluat din literatura internationala în special anglo-saxona în care termenul de “drug” semnifica medicament, dar are si conotatia de produs care duce la toxicomanie, sens pe care-l are si în limba româna.

Majoritatea drogurilor sunt de origine vegetala si sunt cunoscute din antichitate : opium (extras din mac – Papaver somniferum), hasis, marijuana (din Canabis indica), mescalina, psilocibina etc. Pornind de la extrase din aceste plante, prin semisinteza sau direct prin sinteza s-a ajuns la produsi noi, mult mai activi, care la început au avut un efect benefic în anestezie si dezvoltarea rapida a chirurgiei. Unele droguri deosebit de active au fost de la bun început sintetizate în laborator (cum ar fi LSD-ul)

Multe din substantele considerate droguri sunt medicamente care sunt distribuite cu destula rezerva, fiind necesare retete, dar în general sunt destul de accesibile ; dependenta de acestea se întâlneste mai ales la intelectuali (farmacofilie).

Consumul regulat de droguri si intoxicatia cronica voluntara cu acestea, determina farmacodependenta (toxicomanie).

Pentru a caracteriza toxicomania, prezentam mai jos câteva referiri la reactiile fata de substantele toxice :

- reactiile adverse sunt efecte nocive, nedorite, care apar dupa administrarea de substante în doze normale în scop terapeutic ; tot aici sunt incluse si reactiile alergice

- intoleranta consta în aceea ca simptomele apar dupa prima administrare a medicamentului

- reactiile toxice sunt acele tulburari care se datoresc efectelor directe ale administrarii unui toxic

- reactiile de rezistenta se caracterizeaza prin scaderea efectelor dupa administrari repetate. Dintre acestea cele mai importante sunt :

- toleranta – caracterizata prin obtinerea de efecte tot mai mici dupa administrari repetate de toxic ; oprirea administrarii toxicului duce la sindromul de abstinenta

- dependenta – urmeaza tolerantei si consta într-o stare de intoxicatie cronica caracterizata de necesitatea constrângatoare de folosire a toxicului. Exista patru trasaturi ce contureaza dependenta :

- dependenta psihica

- toleranta

- dependenta fizica, necesitatea de a continua folosirea toxicului pentru a evita tulburarile grave uneori care urmeaza întreruperii administrarii (sindromul de abstinenta)

- psihotoxicitatea