Distimia - studiu de caz

I. Aspecte teoretice

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, boala cronica este definita ca avand una sau mai multe din urmatoarele caracteristici: este permanenta, se poate insoti de handicap, este cauzata de alte rari patologice ireversibile, necesita antrenarea specifica a pacientului pentru reabilitare sau presupune o perioada indelungata pentru control si ingrijire.

Distimia este o forma usoara, dar cronica de depresie. Simptomele distimiei dureaza, de regula, cel putin doi ani si deseori mai mult decat atat, in special cand tulburarea apare in copilarie.

Desi simptomele distimiei pot fi de intensitate mai mica decat cele ale depresiei, ea poate afecta mai grav viata pacientului pentru ca dureaza mai mult. In cazul distimiei, pacientul isi pierde interesul pentru activitatile de fiecare zi, se simte fara speranta, nu este productiv si are incredere scazuta in sine. In general, distimia il impiedica sa-si traiasca viata din plin, iar calitatea generala a acesteia poate fi scazuta. Distimia mai este cunoscuta si sub numele de tulburare distimica, depresie cronica.

Deseori, distimia incepe devreme in timpul vietii si la majoritatea acestor pacienti survin ulterior episoade majore depresive. Aceasta conditie a fost denumita "dubla depresie".

Distimia a fost c1asificata printre tulburarile dispozitionale, deoarece numeroase studii biologice asupra raspunsului la tratament au gasit similitudini cu depresia majora. La un moment dat in cursul vietii, in peste 90% din cazuri, pacientii distimici dezvolta episoade depresive majore. Desi deosebirea dintre depresia majora si distimie se bazeaza pe un numar arbitral' de simptome depresive, cea mai importanta caracteristica de diferentiere este persistenta simptomelor cel putin 2 ani in cazul distimiei.

Depresia reprezinta una dintre cele mai frecvente tulburari psihoemotionale ale lumii moderne. Aceasta se caracterizeaza prin tonus psihic foarte diminuat, acompaniat de scaderea stimei de sine si lipsa oricarui tip de placere sau interes pentru lucrurile din jur. Impactul depresiei asupra vietii individului este major: aproximativ 4% dintre pacienti ajung sa comita acte disperate, si au tentative de suicid.

Tulburarea depresiva este o boala care afecteaza corpul, starea de spirit si gandurile. Ea influenteaza modul in care o persoana mananca, altereaza somnul, modifica maniera de percepere a celor din jur si a persoanei in cauza. Persoanele care prezinta simptomele caracteristice depresiei nu se pot vindeca imediat chiar daca isi doresc acest lucru.

Cel putin trei sferturi din pacientii cu distimie au, de asemenea, o boala fizica cronica sau o alta afectiune psihica, cum ar fi tulburarile de anxietate, ciclotimia, dependenta de droguri sau alcoolismul. Conditiile comune ce insotesc aceasta dereglare includ: depresia majora (pana la 75%), tulburari de anxietate (pana la 50%), tulburari de personalitate (pana la 40%), tulburari somatoforme (pana la 45%) si abuzul de substante (pana la 50%). Persoanele cu distimie au o sansa mai mare decat media, de a dezvolta depresie majora. Intr-o perioada de 10 ani a unui studiu de monitorizare, s-a constatat ca 95% dintre pacienti au avut un episod de depresie majora. Atunci cand un episod intens de depresie apare pe deasupra distimiei, conditia este numita ,,depresie dubla".

http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patologica/distimia_100 data: 28. 05.2012, ora: 17.34

Tudose F., Psihopatologie si orientari terapeutice in psihiatrie, Romanania de maine, Bucuresti, 2007.

New York Magazin, nr. 753, 29 Februarie 2012.

Depresia adultului - ghid de practica pentru medicii de familie, Infomedica, Bucuresti, 2009.