Adopția

”Copiii nu-și vor aminti de tine

pentru lucrurile materiale pe

care i le-ai dat ci pentru faptul că

l-ai iubit cu adevărat”

Robert I.Evans

1. Introducere

Adopția este astăzi un fenomen social și juridic internațional prin care se asigură copilului lipsit de părinți sau lipsit de o îngrijire corespunzătoare din partea acestora, integrarea într-o familie cu un climat de iubire și înțelegere, în care acesta să trăiască fără probleme.

Pentru a putea vorbi despre importanța unei măsuri de protecție socială pentru un copil aflat în situație de risc (neglijare, abz, abandon) este absolut necesar să pornim de la identificarea nevoilor copilului în vederea creării unei corespondențe între cerințe și soluții, vizînd pliarea nu doar pe nevoile copilului și pe interesul superior al acestuia, mai ales cînd acesta se află în imposibilitatea de a decide pentru sine.

Există mai multe servicii de protecție oferite de instituții care răspund nevoilor copilului, atunci cînd propria familie (naturală sau biologică) nu este în măsură sau se retrage din acest rol. Din această categorie de instituții sunt: instituțiile de protecție ale copilului (casele de copii; centre de plasament etc.), plasamnetul familial și adopția. Dintre aceste forme de protecție interesul nostru se va concentra asupra ultimei, și anume: adopția.

2. Istoria și evoluția adopției în context național și internațional

Ca formă de protecție socială, adopția are un trecut lung și o istorie scurtă, practicîndu-se încă din antichitate (celebrele cazuri ale lui: Oedip din Grecia, Moise din Egipt), mai mult în perioada Imperiului Roman, adopția reprezenta principala cale de acces la tron. Primul sistem legislativ în acest sens a fost Codul lui Hamurabi din Babilon, dar legislația modernă de reglementare a adopției apare cu un decalaj de nici mai mult nici mai puțin de 3 milenii mai tîrziu în a-II-a jumătate a sec.XIX-lea în SUA, apoi răspîndindu-se în Europa.

Înainte de al II-lea Război Mondial, adopâia nu era realizată în interesul superior al copilului, dar după această perioadă începe o reconsiderare a rolului copilului în societate, atenția îndreptîndu-se spre protecția copilului, odată cu apariția Declarației Drepturilor Copilului elaborată de ONU în 1959, ce vizează faptul că toți copiii indiferent de particularitățile: rasiale, culturale, sociale etc. au dreptul la protecția socială și oportunități de dezvoltare prin îndeplinirea nevoilor de dragoste, înțelegere, atmosferă caldă și securitate.

3. Noțiuni generale despre adopție

Adopția (înfierea) - este actul juridic complex în temeiul căruia se stabilesc raporturi de rudenie între adoptat și descendenții săi, pe de o parte și adoptator și rudele acestuia, pe de altă parte.

Doctrina conferă noțiunii de adopți o triplă accepțiune: de act juridic, de raport juridic, de institușie juridică.

Ca act juridic, noțiunea de adopți desemnează acordul de voință al părților care participă la încheierea sa și care, încuviințat de instanța judecătorească, dă rațiune raportului juridic de adopție.

Ca raport juridic, adopția constă în legătura de rudenie pe care o creează între adoptat și descendenții săi – pe de o parte, și adoptator și rudele sale – pe de altă parte.

Ca instituție juridică, adopția desemnează totalitatea normelor juridice care reglementează condițiile privind nașterea, efectele, nulitatea și desfacerea ei.

În literatura de specialitate se întîlnesc și alte definiții ale adopției, dintre care pot fi:

- este operațiunea juridică realizataă prin juxtaparea unor acte juridice unilaterale care dau naștere raporturilor de rudenie civilă în condițiile legii și între persoanele prevăzute de lege;

- este o instituție juridică în virtutea căreia între o persoană numită adoptat și o altă persoană numită adoptator se stabilesc raporturi de rudenie asemenea celor dintre părinți și copii.

Codul Familiei al republicii Moldova reglementează adopția în capitolul 18, art.116-141, noțiunea de adopție fiind folosită în următoarele sensuri:

- ca act juridic încheiat în baza consimțămînrului persoanelor indicate expres de lege;

- ca raport juridic rezultat din actul juridic al înfierii, încheiat în baza hotărîrii instanței de judecată.

Adopția este un act de dreptul familiei, deoarece el se încheie la consmimțămîntul părților, la constatarea faptului că copilul este adoptabil iar persoanele care s-au adresat cu cererea de adopție au calitatea de adoptatori și numai după îndeplinirea tuturor condițiilor de fond urmează adoptarea hotărîrii de adopție de către instanța de judecatorească. Deoarece adopția ia naștere din momentul cînd hotărîrea instanței judecătorești a rămas definitivă, ea poate fi considerată act juridic care valorează efecte juridice atunci cînd sunt îndeplinite toate cerințele legii materiale și ale legii procedurale.

1. George Neamțu, Tratat de asistență socială, București, 2003;

2. Codul familiei, Chișinău, 2005;

3. Valentina Cebotari, Dreptul familiei, ediția a II-a, Chișinău, 2008;

4. Lilia Mărgineanu, Gabriel Mărgineanu, Dreptul familie, Chișinău, 2002;

5. Ion P.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, București, 1995;

6. www.zdg.md – nr.365 din 15.03.2012;

7. www.zdg.md – nr.381 din 12.07.2012;

8. www.zdg.md –nr.355 din 22.12.2011;

9. Ziarul Timpul din 16.08.2011.