Liberalismul. Reprezentanții

Unul dintre reprezentantii de seama ai liberalismului politic este francezul B. Constant (1767-1830). Libertatea[2]), afirma el, nu consta in faptul ca puterea se afla in mana poporului, ci in independenta individului fata de puterea de stat. Pentru libertatea individului este necesar ca puterea, oricui ar apartine, sa fie limitata de drepturile juridice ale cetateanului. Libertatea este triumful individului atat asupra autoritatii care ar voi sa guverneze prin despotism, cat si asupra maselor care reclama dreptul de a inrobi minoritatea fata de majoritate. B. Constant considera ca intelegerea libertatii ca domnie a poporului este necorespunzatoare societatii burgheze. Aceasta conceptie apartine democratiei antice si presupune o libertate politica, deci dreptul fiecarui cetatean de a participa la constituirea si exercitarea puterii, la faurirea legilor, la alegerea magistratilor. Libertatea in societatea burgheza este personala, cetateneasca si civila, constand in dreptul de a dispune de proprietate, in dreptul de a influenta treburile guvernamentale pe calea alegerii persoanelor oficiale; dreptul de a-si alege meseria si de a o profesa. Libertatea este asigurata prin limitarea puterii statului, prin neamestecul acestuia in viata indivizilor. Limitarea puterii de stat s-ar realiza prin forta opiniei publice si prin separatia puterilor in stat. B. Constant afirma ca drepturile politice trebuie sa apartina numai proprietarilor. El argumenteaza ca proprietatea asigura cetatenilor posibilitatea de a se instrui si de a participa la exercitarea drepturilor politice, la guvernarea statului. Dupa parerea sa, votul trebuie sa fie censitar, iar parlamentul sa fie reprezentantul proprietarilor, si nu al poporului. El se ridica impotriva egalitatii, aratand ca aceasta ar duce la lezarea libertatii individului. Pe planul activitatii economice, libertatea consta in libertatea neingradita a concurentei, in absenta oricaror reglementari ale raporturilor dintre capital si munca. J. Bentham (1748-1832), reprezentant al liberalismului englez, sustine ca statul trebuie doar sa vegheze la apararea persoanei, a proprietatii. El considera ca interesele proprietarilor coincid cu interesele societatii.

Ganditorul liberal francez, Charles Alexis Tocqueville (1805-1859), in lucrarea "Democratia in America", se refera la legatura dintre egalitate si libertate, afirmand ca egalitatea da oamenilor gustul institutiilor liberale. Democratia liberala, arata el, consta in independenta individului, in libertatea si responsabilitatea acestuia. Dupa parerea sa, egalitatea se refera la: egalitatea in fata legii, egalitatea drepturilor politice si egalitatea de conditii. Aceste aspecte ar caracteriza regimul democrat american. Interventia statului in domeniul social, economic si spiritual ar duce la extinderea despotismului, considera Ch. Tocqueviil In a doua jumatate a secolului al XIX-lea a aparut un liberalism de tranzitie, care exprima manifestarile unei societati aflate intr-o perioada de trecere spre o economie in care predominau monopolurile. Sunt reluate unele idei ale liberalismului clasic privind libertatea, raportul dintre individ si stat.E. Laboulaye[3]) afirma ca individul trebuie sa aiba o serie de drepturi si libertati. In spatele libertatilor politice, trebuie sa existe anumite drepturi individuale si sociale care constituie substanta acestora. Statul trebuie sa dispuna de un minimum de atributii care ii sunt necesare pentru a exista.In lucrarea "Individul impotriva statului" (1884), H. Spencer (1820-1903) avanseaza cateva idei ale liberalismului referitoare la primatul individului fata de stat, la libera dezvoltare a individului. Analizand politica liberarilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea, H. Spencer o denumeste un conservatorism de o speta noua. In conceptia sa, conservatorismul inseamna, printre altele, dorinta de a pastra si mari puterea coercitiva. In trecut, spune Spencer, liberalii au micsorat sfera autoritatii guvernamentale, marind cercul in interiorul caruia actiunile cetatenilor ramaneau libere. Liberalismul era identic cu libertatea individului impotriva samavolniciei statului. Liberalismul, intarindu-se, a devenit din ce in ce mai coercitiv, in legislatia lui, existand sistemul restrangerilor libertatilor individului si inmultind prilejurile de amestec al statului in viata individului. Interventia statului in activitatea cetatenilor este admisa numai in masura in care acesta mentine principiul vital al individului si societatii, si anume: ocrotirea libertatilor si drepturilor individului si limitarea acestora prin drepturile si libertatile celorlalti. Orice interventie a statului in activitatea cetatenilor, dincolo de impunerea acestor limitari reciproce, este considerata de Spencer ca fiind coercitant. Manifestandu-se impotriva politicii sociale a statului, Spencer pretinde ca prin aceasta s-ar leza interesele proprietarului privat. Marirea impozitelor generale si locale, necesare pentru formarea unor fonduri destinate infiintarii unor institutii publice: scoli, biblioteci, muzee, a dus la constrangeri care limiteaza libertatea cetatenilor, sustine Spencer.