Abandonul școlar

Abandonul scolar este ultima faza a insuccesului scolar, acestui termen nefiindu-i necesara o definitie complexa. Insuccesul scolar se defineste prin ramanerea in urma la invatatura a unor elevi, care nu reusesc sa obtina un randament scolar la nivelul cerintelor programelor si care nu vor reusi sa se adapteze la mediul socio-profesional, la nivelul cerintelor acestuia.

Cauzele generale ale abandonului scolar sunt de trei tipuri:

1. cauze psihoindividuale (anatomo-fiziologice si psihice) - rar intalnite in scoala noastra;

2. cauze pedagogice (relatia profesor - elev, relatiile dintre elevi, ritmul muncii scolare, atitudinea elevilor fata de invatatura si munca, lipsa de motivatie a invataturii, orientarea scolara si profesionala defectuoasa, atmosfera nefavorabila din scoala si societate fata de invatatura si fata de munca etc.);

3. cauze socio-familiale (climatul cultural-educativ, familii dezorganizate, dezinteresul parintilor, conflicte familiale, atitudinea familiei fata de scoala, comportamentul prea liberal al parintilor, cerinte ce depasesc posibilitatile elevului).

Referindu-ne la cauzele pedagogice, in situatia scolii noastre, le putem

elimina pe cele care se refera la competenta cadrelor didactice si la atmosfera din scoala, care este favorabila procesului de invatamant si dezvoltarii armonioase a personalitatii elevilor, in concordanta cu nevoile si cu posibilitatile fiecaruia. Personal, consider ca vina apartine in exclusivitate contextului social in care ne aflam. Atitudinea negativa a unor elevi fata de invatatura si munca este urmare a lipsei motivatiei, aceasta fiind cauzata de problemele familiei care nu intrezaresc o rezolvare (lipsa unui loc de munca, implicit a banilor, conflictele generate de aceasta, atitudinea familiei fata de scoala etc.).

Motivatia invatarii lipseste si in cazul elevilor cu parinti care au absolvit cel putin liceul, dar nu reusesc sa se angajeze. Pentru aceste familii supravietuirea este posibila numai prin activitati ce presupun munca fizica grea, efectuata de catre toti membrii familiei. Alocatia oferita de stat, conditionata de frecventarea scolii, este o gluma proasta, avand in vedere ca pot castiga mai multi bani daca trimit copilul la munca.

Un alt caz, probabil frecvent si in scoala noastra, este acela in care veniturile familiei sunt substantiale, dar nu sunt provenite din munca cinstita (furturi, inselaciuni etc.). Si aici gasesc o vina sistemului nostru, care nu reuseste sa impuna respectarea valorilor morale.

Pentru a oferi solutii in ceea ce priveste abandonul scolar, trebuie sa-l recunoastem din timp si sa incercam sa-l combatem.

In prima faza elevul apare nemultumit de scoala, pentru ca apar primele goluri in cunostinte si complexul de inferioritate fata de colegi. A doua faza se caracterizeaza prin aparitia unor lipsuri grave in cunostinte si incapacitatea de a rezolva independent sarcinile scolare. Faza a treia este caracterizata de corigente, iar profesorii incearca unele masuri, uneori fara sa cunoasca adevaratele cauze. Elevul manifesta rezistenta sau revolta, face dezordine in clasa ori devine inchis si nelinistit. Ultima faza este aceea in care ramane repetent, unii fiind greu de recuperat, deoarece fug de la scoala, vagabondeaza, apoi abandoneaza scoala.

Solutii nu se pot oferi, data fiind complexitatea cauzelor ce determina abandonul scolar, dar se pot incerca anumite metode: convorbiri individuale si colective, intalniri ale dirigintilor si ale profesorilor cu parintii (vizita la domiciliu nu mai este de ceva vreme ,,recomandata"...), discutii ale elevilor cu cel vizat, sedinte cu psihologul sau consilierul scolar (desigur, daca reusim sa gasim unul sau daca reusim sa convingem copilul sa stea de vorba cu el!).

In ceea ce priveste reducerea abandonului in scoala noastra, optimismul nu este cea mai buna atitudine si nici ingrijorarea. Sa nu uitam ca suntem cadre didactice, avem o anumita demnitate, iar rolul nostru de a forma oameni nu este acceptat de toti semenii nostri; uneori, nu ne putem lupta cu morile de vant, precum Don Quijote.

- Stoica, Marin - ,,Sinteze de pedagogie si psihologie", Editura Universitaria, Craiova, 1992;

- Nicola, Ioan - ,,Pedagogie", E.D.P., Bucuresti, 1992;

- Dumitrescu, Ion; Andrei, Nicolae - ,,Activitatea educativa a dirigintelui", Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1975.