Introducere în Unix

Introducere

Unix este denumirea generica a unei largi familii de sisteme de operare orientate pe comenzi, multi-user si multi-tasking, dezvoltat pentru prima data in anii '70 la compania AT&T si Universitatea Berkeley. In timp, a devenit un sistem de operare foarte raspindit in intreaga lume, atit in mediile de cercetare si de invatamint (universitare), cit si in mediile industriale/comerciale.

Ce inseamna sistem de operare orientat pe comenzi ?

Sistemul poseda un interpretor de comenzi, ce are aceeasi sarcina ca si command.com-ul din MS-DOS, si anume aceea de a prelua comenzile introduse de utilizator, de a le executa si de a afisa rezultatele executiei acestora.

Ce inseamna sistem de operare multi-user ?

Un astfel de sistem este caracterizat prin faptul ca exista conturi utilizator, ce au anumite drepturi si restrictii de acces la fisiere si la celelalte resurse ale sistemului. De aceea, se utilizeaza mecanisme de protectie, cum ar fi parolele pentru conturile utilizator. De asemenea, un astfel de sistem permite conectarea la sistem si lucrul simultan a mai multor utilizatori.

Ce inseamna sistem de operare multi-tasking ?

Intr-un astfel de sistem se executa simultan mai multe programe (programele aflate in executie sunt numite procese).

Observatie: de fapt, cind Unix-ul este utilizat pe calculatoare uni-procesor, in asemenea situatie executia simultana (concurenta) a proceselor nu este true-parallelism, ci se face tot secvential, prin interleaving (intretesere), si anume prin mecanismul de time-sharing: timpul procesor este impartit in cuante de timp, si fiecare proces existent in sistem primeste periodic cite o cuanta de timp in care i se aloca procesorul si deci este executat efectiv, apoi este intrerupt si procesorul este alocat altui proces care se va executa pentru o cuanta de timp din punctul in care ramasese, apoi va fi intrerupt si un alt proces va primi controlul procesorului s.a.m.d.

Mecanismul acesta de stabilire a modului de alocare a procesorului proceselor din sistem, se bazeaza pe una din strategiile: round-robin, prioritati statice, prioritati dinamice, s.a. In cazul Unix-ului, se utilizeaza strategia cu prioritati dinamice.

Mai exista si alt tip de paralelism (concurenta), si anume cel bazat pe arhitecturile multi-procesor sau distribuite. In asemenea arhitecturi avem mai multe procesoare, pe care se executa mai multe procese efectiv in paralel, si pot comunica intre ele fie prin memorie comuna, fie prin canale de comunicatie.

Exemple de sisteme de operare: # users

tasks mono-user multi-user

mono-task DOS, CP/M Nu exista !

multi-task OS/2, Windows 3.x & 9x UNIX family

Observatie: sistemele de operare de retea (exemple: Novell, Windows NT) pot fi privite ca sisteme multi-user, multi-procesor.