Tipuri de romane în perioada postbelică

I. Literatura romana in perioada postbelica

Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, schimbandu-se regimul politic, literatura romana devine un instrument aservit regimului, un instrument de propaganda a comunismului, un exemplu putant fi citatul:

,,Sub cerul libertatii, fara nor,

A inimilor noastre-i ciocarlia,

Si spune trilul ei rascolitor

Poporul!

Ceausecu!

Romania!" (,,Cantec" de Victor Tulbure)

Totusi in aceasta perioada, au existat opere literare de valoare. Astfel, se evidentiaza romanele postbelice ca: ,,Bietul Ioanide" de George Calinescu; ,,Morometii" si ,,Cel mai iubit dintre pamanteni" de Marin Preda; ,,Zmeura de campie" de Mircea Nedelciu; ,,Toate panzele sus" de Radu Tudoran; ,,Cronica de familie" de Petru Dumitriu; ,,Femeie, iata fiul tau" de Sorin Titel.

In poezie se remarca Nichita Stanescu prin creatii lirice ca ,,Leoaica tanara iubirea", ,,Lectie despre cub", ,,Catre Galateea", dar si Marin Sorescu prin poezia ,,Poveste".

Perioada postbelica este influentata, in ceea ce priveste dramaturgia, de teatrul absurdului, de Marin Sorescu si in pricipal de tragedia ,,Iona".

II. Romanul in perioada postbelica

Romanul este o specie a genului epic in proza, de mari dimensiuni, cu o naratiune complexa desfasurata pe unul sau mai multe planuri si avand conflicte puternice, personajele fiind numerose si puternic individualizate.

Romanul de dupa al doilea Razboi Mondial este marcat de contextul social-politic, evolutia sa putand fi privita dintr-o dubla perspectiva, una istorica si alta estetica. Istoric vorbind acesta perioada a literaturii romane a fost una cenusie, libertatea de exprimare fiind oarecum cenzurata. Cand zic ,,oarecum" ma refer la spusele lui Eugen Negrici in ,,Literartura romana sub comunism", ce precizeaza ca:

,,Prozatorii au invatat ca prezentul trebuie evitat, intrucat nu putea fi descris pana la capat in lumina absoluta a adevarului. Prezentul apartinea ideologiei si fusese confiscat integral de aparatul de propaganda, [...] Dar concesia facuta de cenzura le-a sugerat ca se pot ocupa de trecut sau de orice alt subiect care nu implica probleme acute de interpretare partinica imediata si ca sunt <<liberi>>, doar aplecati asupra societatii burgheze sau a istoriei indepartate, sa practice un realism nemilos".

Din punct de vedere estetic aceste romane mentin o legatura plina de foloase cu romanul interbelic prin crearea unor tipologii variabile, conturarea unor tablouri sociale si a unor personaje complexe. Aceasta legatura este remarcata mai ales cu tipul de roman realist cum ar fi ,,Enigma Otiliei" de George Calinescu si ,,Ulima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu.

Totusi la nivel tematic operele postbelice difera foarte mult de cele interbelice, facandu-si loc teme noi ca mediile sociale neortodoxe (lumea intelectualilor, burghezia oraseneasca, tinuturile arhaice neschimbate de vremuri noi), sentimentele, conflictele psihologice etern umane, adica ,,scutite de explicatii ideologice". ,,Ba, mai mult, apar chir ororile comunismului incipient" (Eugen Negrici - ,,Literatura romana sub comunism").

Clasificare cu exemple:

o Morometii - roman realist-psihologic

o Cel mai iubit dintre pamanteni - roman politic

o Bietul Ioanide - roman citadin si de tipologie

o Toate panzele sus - roman de aventura

o Cronica de familie - roman social, tipologic, istoric

o Groapa - roman pitoresc de mediu exotic

o Femeie, iata fiul tau - roman cu sugestii mitice si simbolice

o Animale bolnave - roman psihologic

o Martorii - roman de reflectie morala si filozofica

o Zmeura de campie - roman postmodernist

1. Roman realist psihologic - Morometii

Opera literara Morometii de Marin Preda este un roman aparut in 1955, primul roman scris de autor, incadrandu-se in perioada postbelica. Deasemenea este un roman realist prin prezentarea veridica a realitatii, obiectivitate si relatatrea la persoana a treia, naratorul fiind omniscient si ominiprezent. Caracterul pshologic este observat prin prezentarea trairilor emotionale, a frustrarilor si a conflictelor personajelor acestea din urma putand fi exterioare, intre Ilie Moromete si Catrina sau fiii sai, dar si interioare prin intrebarilie retorice cu tenta filozofica pe care si le pune acesta.

Romanul incepe cu intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete impreuna cu familia sa. Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii: Ilie Moromete - tatal, cu zece ani mai mare decat sotia sa Catrina. Tatal venise in aceasta a doua casatorie cu trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim, carora li se adaugasera doua fete, Tita si Ilinca, si inca un baiat, Niculae, mezinul de doisprezece ani.

Morometii se afla la cina, stransi in tinda, in jurul unei mese mici, joase, si rotunde. Atmosfera este tensionata fiecare dintre membrii familiei avand nemultumiri.

Catrina are unele discutii cu fii sai vitregi, Paraschiv, Nila si Achim iar tatal Moromete poarta o discutie tensionata cu fiul sau cel mic Niculae care ar fi vrut sa se duca la scoala, sa invete, dar tatal il trimitea cu oile la pascut.

Gospodaria Morometilor pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta.

Ilie Moromete are doua loturi, al lui si al Catrinei, si o multime de copii care sa munceasca si totusi incepe sa nu ii merga prea bine .