Specii Literare

Genul literar este o categorie a teoriei literare care cunoaşte operele literare prin forma, stil, temă ş.a. Specia este o subdiviziune a genului literar definită prin anumite trăsături şi raporturi de succesiune şi structură. Specia este o organizare specifică în cadrul unui anumit gen literar.

Trăsături caracteristice genului liric:

- exprimă sentimente, diferite stări sufleteşti afective, emotive;

- înfăţişează trăiri umane;

- trăsătura esenţială este subiectivitatea;

- poetul se comunică pe sine;

- comunicarea sentimenteleo se face direct, nemijlocit;

- e prezent eul liric sau poetic atestat prin prsoana 1;

- lirismul operei se realizează prin imaginile poetice;

- imaginile poetice se valorifică prin figuri de stil;

- se depistează valoarea expresiei artistice(un stil elevat);

- valorificarea expresivităţii, muzicalităţii, tonalităţii se realizează prin elementele de prozodie;

- opera lirică emoţionează, fiindcă cel mai frecvent ia drept temă: natura, iubirea, viaţa, moartea, copilăria;

- poezia lirică nu prezintă, nu relatează, nu povesteşte, ci sugerează;

- sub impulsul copleşitor al unei stări, încep să se formeze „noduri” de sens, aparent ele pot fi rupte între ele, ca nişte insule;

- universul poeziei de obicei e sugerat de titlu;

- atributele trăirii, ale sentimentelor, luciditatea, extaz, percepţie, iubire, revelaţie, bucurie, durere, tristeţe, veselie, tragism.

Elegia – specie a genului liric, caracterizat prin exprimarea unui sentiment de tristeţe, de regret, melancolie. Iniţial, elegia era varianta unui epitaf cu o tonalitate gravă. Primii poeţi alexandrieni dezvoltă o lirică de elegii erotice, Ovidiu fiind ultimul poet elegiac al Romei Antice. În sec 18 apare elegia cu bogate accente filosofice cu tematica: viaţa, moartea, nemurirea. În lit română au scris elegii: Enăchiţă Văcărescu, Grigore Alexandrescu, Dmitriu Boltineanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu.

Trăsăturile caracteristice elegiei :

*sentimente de tristeţe, melancolie.

*caracter intim şi exteriorizează trăiri interioare puternice.

*surprinde stingerea sau prăbuşirea a unei iluzii de ordin existenţial ce declanşează frământări de conştiinţă, mentale, sufleteşti.

*conţine un zbucium sufletesc care nu provoacă dezechilibrul ci paradoxal o stare de echilibru de împăcare de acceptare.

*moartea nu este un sfîrşit care să inspire protest sau spaimă ci un dat inevitabil pentru mai tîrziu.

*prezintă retrospecţii şi introspecţii(observarea fenomenelor propriei conştiinţe din trercutul-retrospecţie, din viitor-introspecţie).

*Stilistic se profilează simboluri cu contur sumbru(fum, umbră, ceaţă).

*Subliniază slăbiciunea omului în faţa timpului, destinului, egoismului, răutăţii, neînţelegerii.

*Uneori are un caracter profund meditativ cuprinzând cugetări despre viaţă, moarte, nemurire.

*Antiteza foarte frecventă: „etern-efemer”, „trecut-prezent”, „speranţă-deziluzie”.

Meditaţia - specie a genului liric cu caracter filozofic,exprimînd cu mijloace artistice,reflecţii asupra existenţei ,dînd expresii poetice unor experienţe intelectuale,fundamentale în legătură cutemele majore ale universului şi ale vieţii umane:absolutul,divinitatea,timpul,repetabilitatea istoriei,viaţa.

Trăsături caracteristice meditaţiei:

*specie a liricii filozofice;

*are reflecţia la bază: explicativă(o concepţie despre lume şi viaţă)

Constantă(conţine simple judecăţi,experinţe);

*lirismul se îmbină cu concepţia filozofică;

*autorul este în acelaşi timp poet şi filosof;

*fregvent se începe cu un pretext al meditaţiei ca în continuare săse prezinte gîndurileşi sentimentele poetuluifaţă de cele înfăţişate

*meditaţia apare ca o îmbinare a unei gîndiri profunde cu o vibrantă expresie emoţională.

Pastel - operă lirică în versuri în care este descris un tablou al naturii,un anotimp,un peisaj,aspectele din iversul planetar şi animalelor,fenomene ale naturii.

Trăsături caracteristice pastelului:

*modul de expunere – descrierea;

*sentimntele poetului sunt exprimate prin intermediul unor descrieri din natură, obiective, care lent trec într-o descriere subiectivă;

*pastelul are un limbaj denotativ;

*eului liric e un observator al naturii realizînd prezentăripanoramice sau de detaliu cu scopul de a atinge sensibilitatea cititorului;

*sentimentele poetului sunt exprimate prin intermediul unei descrieri din natura obiectivă care lent trec întro descriere subiectivă;

*tabloul poetic poate fi static sau dinamic întregit sau prin imaginivizuale,auditive sau motorii;

*sensibilitatea ,starea sufletească aeului liric sunt sugerate prin fiecare detaliusau imagine poetică;

*natura devineexpresia a uneistări de sufletcel mai adesea a melancoliei ,a regretului ,a tristeţii.

Oda - operă lirică în care se exprimăsentimente de admiraţie sau veneraţie pentru un aspect al realităţiiprezente sau trecute.Oda cunoaşte următoarele varietăţi:religioasă,eroică,patriotică,,triumfală, erotică.Se caracterizează printro confesiune lirică conţinînd sentimente de admiraţie,preamărire, venerare,elogiere,cinstire.drept subiect de preamărire oda poate avea:o personalitate,oţară, un eveniment, un ideal, ofaptă eroică, olimbă naţională,divinitatea.

Sonetul - specie a genului liric ,poezie de forma fixă,alcătuită din 14versuri.2 catrene şi 2 terţete avînd rimă îmbrăţişată la catrene şiliberă variată la terţete; lungimea versului fiind de 11 silabeşi ultimul vers fiind o concluzie a întregului conţinut. Nu se repetă nici un cuvînt cu sens de sine stătător, ritmul este iambic. Cuplul catrenelor formează o unitate tematică – partea ascendentă, cealaltă unitate în terţete formează – partea descendentă.

Trăsături caracteristice:

*14 versuri, nu se repetă nici un cuvînt cu sens desinestătător;

*ultimul vers are caracter de maximă, conţinînd o idee, o concluzie;

*ritmul este iambic, rima îmbrăţişată + liberă variată.