Simbolismul

Simbolismul

Prezentare generala

Definitie

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta ca reactie la estetica parnasianismului in ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea.

Denumire

Denumirea curentului este determinate de aparitia manifestului literar al lui Jean Moreas Le Symbolisme in 1886.

Caracteristici

- eliberarea poeziei de fabulatie si anecdotic(banal)

- cultivarea simbolului

- muzicalitatea versurilor

- polisemia,ambiguitatea limbajului poetic

- folosirea sugestiei

- preferinta pentru anumite teme si motive:iubirea,nevroza,targul provincial ca element al izolarii,,natura ca loc al corspondentelor,ploaia,toamna.

- versul liber

Reprezentanti

- simbolismul european:Jean Moreas,G. Kahn,A. Samain,Charles Baudelaire,Maeterlink,Stephane Mallarme,P. Verlaine,A. Belai.

- Simbolismul romanesc:Al Macedonski(symbolism experimental),M. Demetriad,Tr. Demetrescu,D. Anghel(symbolism ornamental),St. Petrica(simbolism musical),I. Minulescu(symbolism exterior),G. Bacovia(symbolism profound)

Simbolismul in literatura universala

Simbolismul este o miscare artistica si literara de la finele secolulyi XIX,care se opunea naturalismului si parnasianismului, potrivit caruia valoarea fiecarui obiect si fenomen din lumea înconjuratoare poate fi exprimata si descifrata cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui current

Adesea se considera ca facând parte din acest curent poeti ca Charles Baudelaire,Arthur Rimbaud et Paul Verlaine ,dar Stephane Mallarme e cel care îl încarneaza cel mai bine în poezie.

Definit în sens strict, simbolismul reprézinta un cerc literar restrâns din care faceau parte poetii cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain si Jean Moreas.Ultimul a publicat manifestul miscarii în 1886, în ziarul Le Figaro.

În acest articol, Jean vorbeste despre o arta care va fi inamica declamatiei, a didacticismului sau a falsei sensibilitati si proclama ca poezia trebuie sa sugereze iar nu sa descrie. La acestea adauga folosirea cuvintelor rare, a metforelor rafinate si pretioase si a versurilor impare ce ar permite reînoirea limbajului poetic.

Desi simbolismul francez a durat foarte putin, el a fertilizat poezia moderna, negând gândirea stiintifica, rationalista. Pe drumul deschis de simbolism au pasit ulteriorArthur Rimbaud cu experieta clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles a corespondentelor si una din temele poeziei lui Stephane Mallarme în care lumea întreaga e doar o imensa carte.

Dintre temele simboliste citam doar câteva: impalpabilul, angoasele identitare ale eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru arta.

Manifestul symbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Les Voyelles (Vocalele), un exemplu perfect de sinestezie literara Charles Baudelaire în poemul Correspondances(Corespunderi), în care natura este definita drept un "templu de simboluri".

Reprezentanti:

- Arthur Rimbaud si Paul Verlaine, considerati precursori

- Stephane Mallarme,cel mai reprezentativ

- Albert Samain

- Remy de Gourmont

- Gustave Kahn

- Maurice Maeterlinck

- Stuart Merrill

- Albert Mockel

- Jean Mockel

- Henri de Regnier

- Adolphe Rette

Simbolismul romanesc

În literatura româna simbolismul patrunde prin poemele si textele teoretice ale lui Alexandru MacedonskiAlti reprezentanti sunt Stefan Petrica,Ion Minulescu si mai ales George Bacovia care foloseste poezia simbolista drept pretext, pentru a creea o poezie metafizica, cu nuante expresioniste sau existentialiste.

Primele idei care prefigureaza simbolismul la români si care încearca sa-l teoretizeze apar odata cu Macedonski si sunt puse în circulatie prin revista poetului, Literatorul. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca scoala, în Franta, apar în aceasta revista, înca din primul ei au de existenta, 1880, articole de directiva, în care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel Macedonski avea sa-si revendice mai târziu, în 1889, printr-un articol intitulat În pragul secolului, merite de pionier al simbolismului pe plan european. Belgienii, si se poate zice aceasta cu mândrie si despre mii din români - scrie el - daca n-au fost tocmai ei precursorii miscarii, au avut meritul de a fi întrevazut din vreme întinderea stralucita ce se deschidea glorioasa dinaintea poeziei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin si altii înca - cei patru întâi citati, astazi deja ilustri - au avut onoarea, împreuna cu mine, sa ia parte acum 12 ani, la miscarea provocata din Liege de revista La Wallonie, al carei energic si valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distinsii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene Mercure de France. De altfel în numarul din august 1886, Macedonski publicase, într-adevar, patru poezii în limba franceza: Volupté, Hystérie, Haine, Guzla.

Facultatea "Alexandru Ioan Cuza" Iasi