Scoală ardeleană și identitatea de neam

O ultima culegere de studii a regretatului David Prodan se intitula, patetic si testamentar, Transilvania si iar Transilvania. Nu era marturisirea de credinta a unui singur om, un mare istoric. Parea ca generatii intregi isi destainuiau prin ea privegherea langa leaganul poporului, al fiintei si al constiintei sale nationale.

Cu acelasi sentiment se apropie memoria posteritatii de fenomenul cultural-politic denumit Scoala Ardeleana. Desi timp de peste doua veacuri a fost consemnat in atatea catagrafieri si exegeze, revenirea langa el ramane de un interes mereu actual. Fiindca a fost un episod complex, cu origini si cu reverberatii multiple: sociale, politice, culturale, romanesti si europene. In aceasta complexitate, cercetarea descopera mereu noi fapte, valente si valori. Asa s-a intamplat pe intreg parcursul sfertului de mileniu de cand el s-a infiripat.

Scoala Ardeleana a avut o preistorie: unirea religioasa a unei parti a romanilor ardeleni cu Biserica Romei, in 1698-1700, urmata, pentru acei romani, de cateva (destul de anemice) efecte pozitive in plan social-politic si de altele, benefice in plan cultural.

In jurul acestui act se mai poarta pana astazi discutii, marcate de prejudecati confesionale, ce ar fi trebuit de mult parasite, dupa exemplul incetarii incriminarilor, de pilda, al faptelor prescrise de justitie, dupa trecerea unui anumit timp de la data producerii lor. Mentinandu-se vreme de 300 de ani, aceasta unire religioasa, chiar daca partiala, a devenit o realitate in istoria si in viata poporului roman. E lipsit de sens sa se mai revina la originile sale, cu incercari de a despica firul in patru. E de netagaduit ca actul de la 1698-1700 a avut cu precadere o motivatie social-politica: dorinta prelatilor romani ardeleni de a-si imbunatati conditia existentei - daca s-ar fi putut si pe aceea a enoriasilor -, in cadrul sistemului "starilor" privilegiate si al grupurilor sociale "tolerate", oprimate, care functiona atunci in Transilvania, dezavantajandu-i pe romani si biserica lor.

Cei "trei mari" si vocatia lor de emancipare

Cararea pe care ei au crezut ca se pot strecura printre furcile caudine ale sistemului a fost unirea religioasa cu biserica romana, in anumite conditii: acceptarea a patru puncte dogmatice, dar cu pastrarea ritului oriental.

Pe calea spre realizarea scopului, adeziunea religioasa in deplina intelegere si convingere a urmat. Ea s-a consolidat in constiinta cam a jumatate dintre romanii ardeleni, ramanand ferma pana astazi printre aceia - nu prea multi - care au supravietuit persecutiei declansate in 1948.

Unirea religioasa a avut insa consecintele cunoscute pe plan cultural: ameliorarea substantiala a instructiunii clerului, infaptuita in institutii din Transilvania, din Imperiul habsburgic si din Italia, si permisiunea infiintarii de scoli confesionale - elementare si medii - pentru romanii uniti. De aceasta ingaduinta vor beneficia dupa un timp si neunitii.

Ceea ce se crezuse a fi o masura curenta, necesara, pentru a favoriza instruirea clerului confesiunii unite, a avut efecte nebanuite, de insemnatate capitala pentru poporul roman: largirea pregatirii si a orizontului de cultura al beneficiarilor si fundamentarea de catre ei, pe baza de larga informare - s-ar putea spune stiintifica, la nivelul vremii - a teoriilor cu privire la originea romano-daca a poporului roman, la continuitatea sa, la latinitatea limbii sale.

Clericii studiosi si-au facut din aceste idei un patrimoniu comun, le-au dezvoltat, completandu-se unii pe altii, si au inaugurat astfel cultura romana moderna, prin lucrari istoriografice si lingvistice, prin tentative filosofice si printr-o valoroasa opera literara cu substrat politic, prin organizarea intr-o prima faza a invatamantului confesional romanesc.

La fel cu unirea din 1698-1700, aceasta "Scoala" culturala a insemnat, ca intentie fundamentala, un act politic, revendicativ de drepturi sociale si nationale. Staruinta pe taramurile stiintei si culturii, rezultatele ei desfasurate in cuprinsul multor scrieri au devenit o pasiune in sine, dar stimulata initial de scopul emanciparii natiunii. Un scop care nu se estompeaza nicicand, nici in paginile istoriilor celor "trei mari" - Micu, Sincai, Maior -, nici in scrierile filologice, de demonstrare a latinitatii limbii romane si de asezare a gramaticii sale pornind de la aceasta premisa, nici in opera literara a lui Budai-Deleanu, in care insinuarea de idei democratice, venind dinspre Revolutia franceza, confera o dimensiune suplimentara crezului emanciparii nationale.

E indreptatit sa vorbim, in cazul acestei pleiade de autori si de scrieri din cele mai multe ramuri - toate esentiale pe trunchiul unei culturi in dezvoltare - de o "Scoala", si nu de un "curent", "grupare", "miscare" etc. Oamenii aceia au intuit necesitatea de a instrui un public cititor si au pus accentul pe actiunea lor de pedagogie nationala, de exprimare a primului curs sistematic la care poporul roman era chemat pe rand sa se inscrie, sa participe si sa-l inteleaga in semnificatiile sale indicative de destin.

Precum in jurul resorturilor unirii religioase, la fel si cu privire la sursele generatoare ale Scolii Ardelene s-au emis, in timp, mai multe opinii.

Caz al Luminismului european?

Vreme de mai bine de un secol, nu s-a pus in discutie teza ca Scoala Ardeleana a fost opera exclusiva a invatatilor apartinatori clerului unit. Inceputurile ei se identificau in petitiile si memoriile episcopului Inocentiu Micu, sustinute in dieta tarii in preajma anului 1740. Acestora, opera istorico-filologica a triadei Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior le-a urmat ca o larga argumentare, dezvoltand cele ce, "in nuce", sustinuse curajosul si luminatul episcop.

Memoriile politice prin care a culminat, in secolul XVIII, actiunea revendicarii de drepturi egale pentru romani (in 1791-1792), numite "Supplex Libellus Valachorum", desi consemneaza participarea si a unor invatati si clerici de confesiune ortodoxa, au fost totusi considerate ca datorandu-se in cea mai mare proportie acelorasi cercuri ale bisericii unite.