Românul românesc în perioada interbelică - prezentare generală

LIVIU REBREANU SI CAMIL PETRESCU-CTITORI AI

ROMANULUI ROMANESC INTERBELIC

,,N-avem preferinte pentru anumite curente sau bisericute, ci numai pentru opera de arta adevarata, ori de unde ar veni:Daca totusi vom iubi mai mult operele rasarite din insusi pamantul nostru cine ne-ar lua-o in nume de rau?Edificiul culturii romanesti nu se poate ridica decat pe temeliile trecutului,,.

Afirmatia de mai sus, apartinand lui Liviu Rebreanu facuta in primul numar al revistei saptamanale de critica si informatie literara, artistica si culturala intitulata Miscarea culturala.

Liviu Rebreanu impreuna cu Hortensia Papadat Bengescu si Camil Petrescu este fondatorul romanului romanesc modern aducand in literatura o viziune matura , obiectiva ,realista ,un unghi modern de interpretare, o constructie arhitectonica a romanelor dar si personaje memorabile ca Ion din romanul cu acelasi nume si Apostol Bologa din romanul Padurea spanzuratilor

.Prin romanul Ion s-a atins biruinta natiunii moderrne punandu-se astfel capat literaturii idilice. Fiind considerat reper in proza romaneasca interbelica,Liviu Rebreanu inseamna totodata continuitate si ruptura ,traditie si inovatie,in creatia sa autorul imbina realismul cu naturalismul ,mai clar perspectiva scriitorului este obiectiva descriind mediile sociale iar operele relateaza esecuri sau prezinta scene violente.Aceste trasaturi sunt evidentiate de Tudor Vianu ,,Senzatia organica ocupa un mare loc in toate romanele lui Liviu Rebreanu in care viziunea naturalista a omului retine in primul rand aspectul lui animalic si cu modernismul –apare analiza psihologica ,eroul este dilematic ,se abordeaya tema intelectualului,scriitorul se declara un anticalofil.

In anul 1908 Liviu Rebreanu cunoaste debutul ,debut nuvelistic consemnat in revista sibiana Luceafarul si cea bucuresteana Convorbiri critice.Nuvelele de debut contin romanele de mai tarziu si asa cum bine stim se impart in trei categorii:inspirate din viata rurala, cele care ilustreaza tema razboiului si cele care prezinta conditia inferioara a slujbasului, a micului functionar cu umilintele si cu tragismul cotidian.

Nuvelele de inspiratie rurala (Rafuiala, Prostii,Nevasta,Coasa) contureaza o monografie a satului ardelean,prezentand fapte marunte ,nesemnificative ,fara nimic extraordinar.Chiar daca se inspira din zona rurala precum scriitorii traditionalisti Liviu Rebreanu nu idealizeaza aceasta lume precum scriitorii samanatoristi dar nici nu-si exprima compasiunea pentru problemele lor(precum poporanistii) ci relateaza evenimentele detasat, rece, obiectiv.Cele care ilustreaza tema razboiului au fost detaliate mai tarziu in romanul Padurea spanzuratilor, iar ultima categorie de nuvele , cele care exprima conditia inferioara a slujbasului spre deosebire de celelalte nu au fost dezvoltate in romane pentru ca Liviu Rebreanu a constatat ca temele respective nu erau potrivite stilului sau grav, solemn.

LIVIU REBREANU

Mult mai valoroase sunt romanele lui Liviu Rebreanu ,Ion,Padurea spanzuratilor, Rascoala, Adam si Eva,Ciuleandra ,Craisorul,Jar,Gorila,Amandoi , majoritatea dezvaluind un realism modern ,dur, necrutator.

Liviu Rebreanu in foarte cunoscutul sau articol Cred , considera arta ca fiind creatie de oameni si de viata in sensul ca scriitorul construieste oamenii vii cu viata proprie, cu lumea proprie si astfel se apropie misterul eternitatii.Din alt punct de vedere Liviu Rebreanu se declara anticalofil si crede ca in arta nu conteaza frumosul, catalogat de el drept nascocire omeneasca , ci adevarul.De aici reiese si stilul cenusiu al scrierii lui Liviu Rebreanu, stil lipsit de podoabe, neinteresant din punct de vedere poetic.Oalta opinie a lui Rebreanu este obligativitatea de a fi obiectiv fata de personaje si sincer cu cititorul sau, optand pentru retragerea eului scriitoricesc cuscopul existentei independente a operei.Chiar daca autorul este omniscient trebuie sa fie absent in roman abandonandu-si lumea creata.

Perioada interbelica permite scriitorilor o mare varietatae de mijloace pentru reprezentarea realitatii , asta dupa ce la inceputul secolului XX literatura romaneasca fusese orientata spre idilizarea lumii satului.

Dupa o perioada lunga de criza a romanului romanesc apare romanul Ion-roman de factura realista Ca si alcatuire romanul Ion este alcatuit din doua parti intitulate sugestiv Glasul iubirii si Glasul pamantului, cele doua glasuri auzite de Ion, eroul principal, glasuri considerate porniri intelectuale.Timpul si spatiu romanesc pe o parte si personajele pe cealalta sunt cele doua coordonate dupa care trebuie urmarita actiunea romanului Ion.

Evenimentele din roman se deruleaza pe parcursul a doi ani , incep intr-o zi de duminica la hora si se incheie tot intr-o zi de sarbatoare cand se sfinteste biserica satului.Scena horei de duminica constituie cheia romanului deorece stabileste raporturile dintre indivizi si anunta dramele ce vor aparea pe parcurs.La hora sunt prezentate ioerarhiile sociale din lumea satului , aceste ierarhii fiind riguros impartite, bogatii stau deoparte discutand intre ei , iar saracii nu indraznesc sa se amestece in discutiile lor.

Romanul isi propune investigarea unui mediu social in toata complexitatea sa constituindu-se intr-o adevarata monografie a satului ardelean de la inceputul secoluli XX.Nasterea, nunta,moartea,hora ,intalnirile de la crasma, judecata, slujba de la biserica sunt prezentate de Liviu Rebreanu cu mare detasare.Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri , primul plan urmareste patima lui Ion pentru pamant, iar celalat este dedicat vietii intelectuale,rurale, reprezentatede familia invatatorului Herdelea si de preotul Belciug.

Prin Ion, Rebreanu realizeaza un personaj memorabil,un vinovat dar si o victima in acelasi timp.Bine ancorat in epoca sa ilustrand taranul ardelean de la inceputul veacului trecut Ion,este in primul rand un personaj realist.Liviu Rebreanu nu isi asuma explicit naratiunea,el dovedindu-se aparut absent, absorbit in constructia romaneasca.Exista in acestroman trei functii naratologice importante, de premeditare , di simbolizare, psihologica.Prima functie se refera la scenele antipative, ca aceea a horei sau aceea in care aflam ca Ion fura o brazda de la vecinul sau Simion Lungu.

Functia de simbolizare apare mai putin in romanul doric, o gasim in textul lui Rebreanuin scena cu sarutatul pamantului sau in aceea in care Ana naste sub un copac unde peste un an Ion se va iubi cu Florica.Functia psihologica se intalneste firav si o descoperim de pilda in scena nuntii lui Ion unde Rebreanu foloseste monologul interior.

Si romanul Rascoala a lui Liviu Rebreanu este tot un roman de tip doric despre care George Calinescu scria ,,Pe data ce ne coboram in domeniul instinctului , in sufletul masei dl. Rebreanu devine un scriitor de o putere neobisnuita cu neputinta de depasit pe altcineva. Analiza logicii si a actiunilor colective sunt asa de acute, asa de zguduitor de vii incat simti nevoia sa dai scriitorului un apelativ mai putin banal decat talentul, geniul bunaoara.Nu-mi aduc aminte sa fi citit vreodata ceva mai impresionant ca document sociologic, ca expresie a revolutiei decat Rascoala.

Romanul Rascoala este simbolul colectiv al aceluiasi taran, simbol al energiilor de care dispune el in contact cu pamntul in timp ce romanul Ion este simbolul individual al taranului roman.Laitmotivul din romanul Rascoala este termenul simbolic ,,pamant; pentru ca din trecut pamantul areprezentat intotdeauna pentru taran o sete nepotolita, o obsesie, o patima.

In literatura romana inaintea lui Rebreanu au mai existat tentative de schitare a maselor, tentative mai mult sau mai putin reusite ,cei care au fost implicati fiind Dimitrie Cantemir in Istoria ieroglifica, Ion Budai Deleanu in Tiganiada, Costache Negruzzi in Alexandru Lapusneanul si Nicolae Filimon in Ciocoii vechi si noi, insa cel care a realizat pentru prima data o sinteza caracterologica a taranimii este Liviu Rebreanu Un procedeu specific creatiilor lui Liviu Rebreanu este notarea senzatiilor, accentul cazand pe particular, pe detalii semnificative.

Cu Padurea spanzuratilor Liviu Rebreanu dovedeste pe langa acea capacitate proprie lui- de analiza a proceselor de constiinta.Romanul Padurea spanzuratilor este al doilea roman romanesc inspirat din realitatile primului razboi mondial care dezbate dramatic conflictul dintre constiinta si existenta.