Poezie interbelică

Perioada interbelicã

Anii interbelici se caracterizeazã în literatura românã printr-o remarcabilã dezvoltare a romanului care în scurt timp atinge nivelul valoric european.

În perioada interbelicã se intensificã dezbaterile cu caracter teoretic în legãturã cu romanul. Astfel Garabet Ibrãileanu în studiul “Creatie si analizã” constatã existenta a douã principale tipuri de roman:

- romanul de creatii, care prezintã personajele în deosebi prin comportamentul lor

- romanul de analizã care este interesat de viaþa interioarã de psihic.

În perioada interbelicã romancierii experimenteazã tehnici multiple ale romanului modern. Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale precum cel balzacian pe care George Cãlinescu îl foloseste în “Enigma Otiliei”. El considera absolut necesar dezvoltarea romanului românesc pe linia studiului caracterului.

Romanul interbelic cunoaste si alte orientãri cum este cea liricã în opera lui Ionel Teodoreanu, estetizantã si simbolicã la Mateiu Caragiale, memorialistã la Constantin Stere si fantasticã la Mircea Eliade.

Pe lângã roman în proza interbelicã se dezvoltã: nuvela la Gib Mihãiescu, reportaj literar la Seo Bogza si proza originalã a lui Urmuz deschizãtoare de drumuri pentru literatura deceniilor urmãtoare.

În aceasta perioada s-au dezvoltat mai multe curente literare printre care se numara si modernismul.Acesta cuprinde toate acele miscari artistice care exprima o ruptura de traditie si are în vedere principalele elemente noi în poezie,proza si în critica literara.Modernismul nu s-a manifestat numai în domeniul literaturii,ci si în arta.Fiind total opus traditionalismului,acesta reprezinta o manifestare radicala si îndrazneata,a celor mai noi forme de exprimare în planul creatiei.Aceasta tendinta sustine teoria imitatiei,promovarea tinerilor scriitori,care au o imaginatie bogata si care creeaza cu usurinta o poezie,de asemenea sustine si trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o literatura de inspiratie urbana, si evolutia de la epic la liric.Printre modernisti se numara George Bacovia,Lucian Blaga,Ion Barbu si Tudor Arghezi.Acestia s-au impus prin originalitatea creatoare.

Traditionalism

Traditionalismul este o ideologie cultural literala interbelica caracterizata printr-un ansamblu de idei, credinte, prin care promoveaza traditia si ideea de specific national. Atitudinea traditinalismului este mai veche în cultura noastra, iar ea preia elemente din semanatorism si poporanism.

Traditinalismul interbelic se constituie în opozitie cu modernismul lovinescian(secolul XX)

Traditionalismul pretuieste si apara traditia înteleasa ca expusa pericolului alterarii si degradarii. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea traditionalista, numai ca el este întors, de regula, împotriva tendintelor si valorilor moderne ce aduc o eroziune si chiar o degradare a „vechiului”. Specifice si definitorii pentru traditionalism sunt interesul si pasiunea pentru folclor, conservarea în mit a trecutului national, mai ales a celei de factura rurala.

Cel mai „intens” traditionalism la reprezentat în cultura noastra, gândirismul, miscarea literara dezvoltata în jurul revistei „Gândirea” (1921-Cluj-condusa de Cezar Petrescu). Revista are printre colaboratori nume de prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzând literatura în toate aspectele sale: poezie, proza, teatru, cronici.

Gândirismul insista asupra specificului religios, spre deosebire de orientarea traditionalista a lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul national în cultura româna.

Nichifor Crainic, conducatorul revistei din 1926 pâna în 1944 sustne: „Autohtonismul nu poate fi reflectat în totalitea lui daca nu i se ia în discutie pe lânga cele trei elmente ale specificului national (Istoria nationala, Folclorul românesc, Natura) si folclorul spiritual care este caracteristic românilor, credinta ortodoxa sau ortodoxismul.”

Modernism