Perioada interbelica este cea mai fertile perioada pe taramul creatiei din istoria literaturii romane, ea fiind expresia unui conglomerat de principii si sisteme estetice: putem vorbi de literature traditionala, literature moderna in care intra simbolismul si realismul, dar vorbim si de existenta unei literature de tranzitie (literature avangardista)
In aceasta perioada se impun numeroase mari personalitati printre care: M. Sadoveanu, L. Rebreanu, C. Petrescu, H.P.Bengescu, G. Calinescu in domeniul prozei iar in lirica se afirma nume ca: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Basrbu si George Bacovia.
Mai mult ca niciodata, poezia isi cauta in aceasta perioada propria sa natura, lirismul, tinand sa se desparta de epic, de anecdotica. Chiar daca poetii moderni mai scriu balade - de pilda "Riga Crypto si lapona Enigel" de Ion Barbu, naratiunea este aici doar pretext pentru liric, dupa cum aparentul prozoism cultivat de unii poeti (Lucian Blaga - Mesterul Manole) genereaza tot lirism.
In cautarea de sine, poezia interbelica renunta chiar la sentiment, care parea intr-o vreme insasi esenta sa, la el intelectualizeaza fara sa devina discursive, accentuand viziunea filozofica a marilor experiente si cultivand o expresie densa si concentrate. Universul lyric se extinde mai mult ca oricand, poezia capata o totala libertate de inspiratie, cuprinzand domenii care ii erau pana atunci interzise.
Opera lui Arghezi ilustreaza aceste cuceriri, valorificand estetic aspectele impuse ale realitatii, pe care le transforma printr-o adevarata "alchimie a verbului" in sensul dat de Rimbaud acestei sintagme. Acestei eliberari a inspiratiei poetice ii corespunde si aliberarea limbajului arghezian, care se deschide unor zone lexicale ce cuprind regionalisme sau cuvinte argotice ( "cenusa mortilor din vatra", "bici rabdat", "slava faurita", etc ) In tendinta spre poezie pur lirismul interbelic se incifreaza, ascunzandu-si sensul (sau sensurile) subun limbaj care se indeparteaza de sintaxa traditionala, sparge tiparele lingvistice, incalca regulile gramaticale si normele esteticii.
Numai daca ne gandim la Blaga gasim toate aceste inovatii lirice fiindca el folosea cu maiestrie versul liber, de o aritmie cautata pana la ostentatie tipografica. De aici caracterul exterior si semidescriptiv al acestui lirism, cu toate semnele lui de ultim modernism:
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid
Cu mintea tainele ce le-ntalnesc
In flori, in ochi, pe buze ori morminte"
Desi in poezia moderna structura metrica pare a nu avea un rol important, in "Plumb" de George Bacovia suntem "obligati" sa observam o simetrie perfecta intre cele doua catrene.Aceasta simetrie urmareste si realizeaza efectele musicale ale unui laitmotiv ( cuvantul "plumb") monoton si obsedant - efecte tipice tuturor simbolistilor.
Sa ni-l reamintim insa si pe Arghezi, a carui poezie surprinde stari ale existentei intr-un limbaj uluitor prin plasticitatea lui, dar asta nu inseamna ca idea nu exista. Arghezi este un poet cu intuitii adanci , cu un simt aproape familiar al marilor adevaruri, iar gandul sau este ascuns in forme tulburatoaresi adesea fascinate de limbaj. Pe de alta parte poezia lui Ion Barbu este cu mult deosebita de cea a lui Arghezi si a lui Blaga, intelegerea sa asupra a ceea ce trebuie sa fie poezia e mai aproape de conceptia moderna impusa de Valery. Fiind si matematician, Barbu avansa ipoteza interferentei intre poezie si geometrie(matematica):
" Ca si in geometrie , inteleg prin poezie o anumita simbolistica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta"(I.B.)
De aici si originalitatea sa: poezia atrage atentia prin starea poetica a autorului care nu e provocata de iubire, prietenie sau durere ci de contemplarea lumii in totalitatea ei, de dorinta de comunicare cu Universul, dincolo de aparente. Starea poetica impusa de Ion Barbu este o stare de intelectualitate.
Poezia interbelica, in ansamblul ei a atras atentia criticilor vremii, prin tot ceea ce a impus si renovat in lirica moderna.Temele abordate se poetii interbelici sunt din toate domeniile: iubire ca mod de comunicare cu Universul (L. Blaga), dar si iubire ca implinire exprimata in ambianta universului cosmic (T. Arghezi); tema confruntarii omului cu moartea care se manifesta ca spaima la Arghezi si ca acceptare la Bacovia; aspiratia spre absolute specifica lui Barbu, dar si absolutul divin la Blaga; poezia simbolistica a lui Bacovia, cu toate sentimentele ei de apasare, tristete, greutate psihica, dar si "eul" liric ce devine un simbol la Blaga
Perioada interbelica
Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului
- Arte poetice ale secolului XX - Nicolae Balota. Editura Minerva, Bucuresti 1997
- Bacovia dupa Bacovia - Daniel Dimitriu. Editura Junimea, Iasi 1998
- Limba si literatura romana - Grigore Codrescu. Editura Plumb, Bacau 2001
- Literatura romana - Anton Nicolae. Editura Aula
- Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale - Ov. S. Crohmalniceanu. Editura Minerva, 1974
- Internet: www.e - referate. ro, www. ecursuri. ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
