O scrisoare pierdută

Comedia este o specie a genului dramatic cu un subiect și un conflict care satirizează realități sociale, tipuri umane sau care prezintă situații amuzante, având un deznodământ fericit și un sens moralizator.

În comedie, elementul central este reprezentat de categoria estetică a comicului. Resursele comicului se găsesc în acțiunile, limbajul, numele sau gesturile personajelor.

I.L. Caragiale sintetizează în O scrisoare pierdută toate tendințele comediei românești, într-o manieră originală : se poate situa printre comediile de moravuri (interesul autorului îndreptându-se spre modul de viață al unei epoci ), printre comediile de situație ( intriga fiind generată de pierderea și găsirea unei scrisori ), dar și printre comediile de limbaj sau de caracter( comportamentul și maniera de a se exprima a personajelor fiind mobiluri fundamentale ale comicului).

Tema. O scrisoare pierdută este o comedie realistă de moravuri politice, ilustrând dorința de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputați. Pe fondul agitației oamenilor politici aflați în campanie electorală, se nasc conflicte între reprezentanții opoziției (Cațavencu și grupul de „intelectuali independenți”) și membrii partidului de guvernământ ( Ștefan Tipătescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu ).

Structura comediei . Piesa e structurată în patru acte, fiecare dintre ele fiind alcătuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite de către autor „persoane”, sunt menționate cu numele și statutul social pe care îl are fiecare în cadrul acțiunii.

Semnificația titlului. Biletul de dragoste trimis de Tipătescu Zoei este un adevărat personaj. Scrisoarea devine un obiect însuflețit ce trece din mână în mână, generând și întreținând intriga, contribuind la menținerea tensiunii dramatice și stimulând curiozitatea spectatorului.

Prin disparițiile repetate și eforturile personajelor de a o recupera, ea se transformă în sursă importantă a comicului.

Document politic și instrument de șantaj pentru Cațavencu, probă compromițătoare pentru Tipătescu și Zoe, o simplă plastografie în viziunea lui Trahanache, scrisoarea este pierdută, uitată și găsită, dinamizând întreaga piesă.

Dar numărul misivelor în această comedie crește spectaculos ( Trahanache citează din scrisoarea fiului său și recită cu precizie biletul de amor trimis de prefect nevestei sale, Farfuridi și Brânzovenescu trimit o telegramă la centru, Dandanache a ajuns candidat pentru că a folosit tot un bilet, conducerea politică de la București trimite o telegramă politicienilor din provincie...). Scrisoarea provoacă toate schimbările de situație, ea determină ritmul accelerat al evenimentelor, constituind un instrument tipic în împrejurări tipice.

Locul și timpul derulării acțiunii sunt specificate de autor: „În capitala unui județ de munte, în zilele noastre”.

Acțiunea poate fi rezumată pe momentele subiectului, principalele moduri de expunere fiind dialogul și monologul.

EXPOZIȚIUNEA îl prezintă pe Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, care îi raportează, servil, lui Ștefan Tipătescu, prefectul județului, îndeplinirea misiunii pe care o avusese noaptea trecută. El aflase că Nae Cațavencu este în posesia unui document important, care va face posibilă alegerea acestuia în Camera Deputaților.Acest fapt declanșează INTRIGA comediei, deoarece documentul misterios era o scrisoare de amor a prefectului către Zoe, soția lui Zaharia Trahanache, șeful filialei partidului din acest județ. Nae Cațavencu, avocat din opoziție și directorul ziarului „Răcnetul Carpaților”, vrea să obțină, cu orice preț, candidatura de deputat. De aceea , el îl șantajează pe pe prefect cu „scrisorica de amor”, furată de la Cetățeanul turmentat, care o găsise pe stradă. Se declanșează ,astfel, DESFĂȘURAREA ACȚIUNII. Dornic de a parveni, Cațavencu amenință că va publica scrisoarea în ziarul său, dar promite să o înapoieze în cazul în care va obține deputăția.Ștefan Tipătescu, după ce ordonă percheziționarea și arestarea abuzivă a lui Cațavencu, încearcă să-i ofere diverse funcții în stat, dar acesta refuză cu îndârjire. În cele din urmă, Cațavencu reușește să obțină promisiunea Zoei pentru candidatura râvnită, deoarece aceasta era îngrozită că va fi compromisă moral în societate.Farfuridi și Brânzovenescu, doi membri marcanți ai partidului, se tem de trădare și trimit „la centru” o anonimă, pe care prefectul reușește să o oprească la timp.Zaharia Trahanache răspunde la șantaj cu șantaj, deoarece descoperă o poliță falsificată de Cațavencu, prin care acesta își însușea ilegal bani de la fundația „A.E.R.” , al cărei președinte era.PUNCTUL CULMINANT se declanșează odată cu venirea de la „centru”a dipoziției fermede a fi trecut pe lista candidaților un oarecare Agamemnon Dandanache. Fiecare politician în parte devine agitat, atmosfera este tensionată atât între membrii partidului, cât și în opoziție, la care se adaugă disperarea celor doi amanți. În timpul unei încăierări (la adunarea electorală de anunțare a oficială a numelui candidatului) puse la cale chiar de polițistul orașului, Pristanda, Cațavencu pierde pălăria, în căptușeala căreia era și scrisoarea de amor. DEZNODĂMÂNTUL este construit printr-o succesiune rapidă de situații comice inedite. Noul candidat, Agamiță Dandanache, se dovedește a fi mai ticălos decât Cațavencu, deoarece ajunsese pe listă șantajând un politician important tot cu o scrisoare de amor, pe care o găsise întâmplător. Mișelia personajului reiese din faptul că el nu înapoiază scrisoarea, pentru că „mai trebuie ș-altă dată”. Cetățeanul turmentat găsește în căptușeala pălăriei lu Cațavencu scrisoarea prefectului și o înmânează, în sfârșit, „adrisantului”, adică Zoei Trahanache. Cațavencu, nemaiavând obiectul șantajului, devine umil și conduce festivitatea organizată în cinstea rivalului său politic, Agamemnon Dandanache, care câștigă postul de deputat. Atmosfera de după alegeri este veselă, deși votarea în sine fusese o mascaradă dirijată de interesele personale ale oamenilor politici. Nae Cațavencu este mulțumit de „binefacerile unui sistem constituțional”și comandă să cânte muzica pentru a sărbători tocmai flagranta încălcare a constituției privind corectitudinea alegerilor pentru Camera Deputaților.