Fișă de lectură - Romanul adolescentului miop

Mircea Eliade este fara indoiala una dintre cele mai fascinante personalitati ale literaturii secolului XX, acesta definindu-se prin complexitatea unei opere care il inscrie in seria marilor spirite enciclopedice ce fac mandria patrimoniului nostru national.

Primul volum al Romanul adolescentului miop urmareste o actiune contemporana adolescentei scriitorului, de aceia imaginea adolescentului cu spatiile lui existentiale, cu febrila cautare de sine ocupa un loc semnifivativ in compozitia cartii, in vreme ce al doilea volum, scris intr-un timp mult mai concentrat, este mai aproape de adevarata literatura de fictiune, cu o arta literara superioara celui dintai, semn al maturizarii creatorului, si cu o unitate stilistica evidenta. Sondarea lumii exterioare, analiza universului interior, atat de tensionat, lectura si impresiile pe care ea le produce tanarului cititor se reflecta in pagini de jurnal, adeseori nostalgic, cu o incarcatura metaforica sensibila: "Am sfarsit Ulita copilariei inainte de a sfarsi La lutte universelle a lui Dante? Si nu mi-e rusine de mine insumi? Nu mi-e rusine de numele meu si de durerea mea si de vrerile mele? ... Zadarnic. Eu am ramas tot trist si tot indragostit de Sonia ...". Lumea adolescentei se constitue dintr-o galerie de portrete, prefigurate de marturisirea initiala a autorului de jurnal: "Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. Sufletele lor vor fi liniare". Adolescentii se insufletesc treptat prin descriere si analiza, prin dialog si naratiune, osciland intre imaginea reala si proiectia ei subectivizata in paginile jurnalului. Fiecare erou aduce cu sine un model care sa genereze personaliatea intreaga a adolescentului miop.

Motivarea titlului operei

"Nu vreau sa fiu comun.Aceasta este spaima sufletului si a trupului meu" spunea Mircea Eliade in caietele lui. In ele isi nota experimentele din care mai tarziu transcria viitoarele romane,atragand atentia asupra scrisului sau "nepriceput". Cand scria nu avea nevoie de inspiratie,isi scria propria viata asa cum o cunostea. Cand era fericit sau trist, scria in "Jurnal",despre viata adolescentului neinteles de ceilalti, potolindu-i setea de razbunare. Cand a inceput sa scrie Romanul adolescentului miop, s-a gandit ca personajul principal sa fie chiar Eliade. Pentru el toate dorintele neimplinite erau mai pretioase decat anii risipiti in jocuri,in sarbatori de familie. Se gandea la cititorii care nu vor fi impresionati de un adolescent miop,daca nu este indragostit si nu va suferi. Consultandu-si prietenul, pe Dinu,despre Olga,cum urma sa se numeasca fata din roman,acestuia nu-i place si ii cere sa ii schimbe numele in Laura.

Contextul istoric

Romanul adolescentului miop, a fost scris in 1927, publicat de Mircea Handoca abia in anul 1989. Intreaga epoca a anilor 1936-1948 invie sub pana maiastra a lui Mircea Eliade. In romanele sale Maitreyi, Romanul adolescentului miop, Noaptea de sinziiene, autorul insista asupra proceselor obscure, dedublarii personajului, modalitate indispensabila prozei moderne si sub forma unui jurnal un al treilea element al prozei moderne. Romanul reprezinta una din reusitele prozei artistice a lui Mircea Eliade, in primul rand datorita multidudinii de semnificatii pe care le cuprinde, datorita caracterului sau de opera aperta, lasind libera calea spre diverse interpretari.

Analiza succinta a operei

Primele aprecieri despre Romanul adolescentului miop vin chiar din perspectiva autorului: "Imi spuneam ca, pentru intaia oara, un adolescent scria despre adolescenta, si scria intemeiat pe documente. Cand, cativa ani mai tarziu, au inceput sa apara in Viata romaneasca fragmente din cel de-al doilea volum din La Medeleni, am simtit ca nu ma inselasem. Adolescentii lui Ionel Teodoreanu nu erau cei pe care ii cunoscusem eu. Apartineau altei lumi, care ma fermeca si ma induiosa totodata, dar pe care o simteam definitiv depasita. Adolescentii mei erau intr-adevar de-atunci si de-acolo, din Bucurestii primilor ani de dupa razboi ...". Premisa autenticitatii vine din caracterul autobiografic si din abordarea de jurnal, dar poarta pecetea stilistica a fictiunii, caci autorul se transfigureaza intr-o instanta naratoriala, Mircea, totodata personaj, configurat prin mijloacele literaturii. Conventia este anuntata in debutul romanului, scrierea unei carti despre propria viata fiind necesitatea ce defineste eroul adolescent. Formula stilistica a marturisirii se articuleaza pe verbe la viitor, caci romanul lui Mircea este o promisiune si un ideal. El nu va iesi din aceasta matca pana la final, cum nici adolescenta nu poate iesi din granita conventionala fara riscul de a se converti in banala maturitate. Romanul promis ramane dincolo de text, inchizand in el realitatea alunecoasa a unui adolescent care se cauta cu infrigurare. Conventia functioneaza constant si continuu, permitand o lectura deschisa, intrucat promisiunea genereaza un text real despre un text fictional, personalitatea lui Mircea Eliade se proiecteaza in fictiunea personalitatii unui personaj, iar proiectia generalizeaza o varsta in care cititorul adolescent poate afla propria imagine.

Primirea operei in epoca.

,,Mircea Eliade a devenit o figura de prim ordin in stiinta miturilor si istoria religiilor, cartile lui (Aspecte ale mitului, Sacrul si profanul, Samanismul si tehnicele arhaice ale extazului, Yoga, imoralitate si libertate si, mai ales, Tratatul de istoria religiilor) reprezinta puncte de referinta intr-o disciplina de care se intereseaza majo ritatea curentelor de idei din epoca. Psihanaliza, antropologia structurala, critica psiho-tematica etc. cerceteaza din unghiuri diferite miturile si arhetipurile, reintrate si altfel, pe calea fictiunii, in spiritualitatea moderna obsedata de ceea ce a pierdut: sentimentul sacrului. M. Eliade ocupa un loc special, prin metoda si amploarea cercetarii, in acest vast proces de revalorizare a gandirii arhaice. In timp ce majoritatea metodelor moderne tind sa demitizeze existenta si expresiile ei arhaice descoperind profanul in sacru [...]"

(Eugen Simion, Scriitori romani de azi vol.1 , editura Litera, Bucuresti-Chisinau,pag. 223.)

Opinia unui critic actual

Romanul adolescentului miop este un jurnal deghizat, autorul mimand ca aceste notatii sunt doar materie prima ce urmeaza, ulterior, sa fie prelucrata. Intentionat, insa, transformarea n-a mai avut loc. Mircea Eliade ne prezinta astfel prima formulare a conceptului de autenticitate, teore-tizat ulterior in eseurile sale si perfectionat in Maitreyi si Santier" .

( Mircea Handoca, Viata lui Mircea Eliade, Cluj, Dacia, 2000)

Originalitatea romanului

Proiectat in cateva versiuni, sub titlul initial Romanul unui om sucit, Romanul

Eugen Simion, Scriitori romani de azi vol.1 , editura Litera, Bucuresti-Chisinau 2001

George, Calinescu, Istoria literaturii romane compediu, Editura Litera, Bucuresti, 2001

Mircea Handoca, Viata lui Mircea Eliade, Cluj, Dacia, 2000