Numele de familie vine din famulus (,,sevitor"), care inseamna potrivit ,,Dictionarului etimologic al limbii latine", ,,ansamblul sclavilor si al servitorilor ce traiau sub acelasi acoperis". Familia ajunge sa cuprinda agnati, rudele pe cale paterna, cognati, rudele pe latura materna, devenind in cele din urma gens (comunitate formata din rudele de acelasi sange).
Familia, ca nucleu social, inregistreaza o evolutie continua, existand in forme diferite de-a lungul istoriei.
Reglementarea situatiei familiei, prin cutume sau prin legi scrise, este una dintre cele mai vechi preocupari ale comunitatilor umane. La toate popoarele vechi se intalnesc reguli privind imprejurari dintre cele mai diverse. Celtii, de pilda, aveau o situatie aparte a familiei: femeia ce
lta avea dreptul de a-si alege singura sotul.
La gali, fiecare dintre soti trebuia sa contribuie cu mijloace propii la formarea averii. In Galia, divortul se obtinea daca barbatul comisese un adulter sau daca femeia savarsise acte de injurii de o gravitate extraordinara la adresa barbatului.
La romani, in vremea imperiului, are loc procesul de slabire a puterii paterne: patria potestas, puterea deplina a tatalui asupra copiilor lui, devine desueta si la fel puterea asupra sotiei, care pana atunci era tratata ca una dintre fiicele sale (loco filiae). Tatal familiei nu mai putea abandona copiii, prin vanzare ca sclavi, iar pe vremea lui Hadrian un tata este pedepsit cu deportarea pentru ca si-ar fi ucis fiul in timpul unei vanatori.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
