Diversitate tematică, stilistică și de viziune în poezia interbelică

Perioada interbelică desemnează intervalul de 21 de ani între cele două Razboaie Mondiale (1918-1939). Această perioadă se caracterizează pe plan european prin înfrângerea Germaniei în timpul primului război mondial, prăbuşirea imperiului Austro-Ungar şi revoluţia din Rusia. Pe plan naţional se realizează unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de modernizare.

In literature romaneasca se impun in aceasta perioada personalitati ca George Bacovia, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Lucian Blaga, Ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, etc.

În aceasta perioada s-au dezvoltat mai multe curente literare: modernismul, tradiţionalismul si avangardismul.

Tradiţionalismul

Provine din fr. “traditionalisme” care inseamna tendinta spre folclor si istorie, atasamentul deosebit fata de traditie.

Tradiţionalismul este o ideologie cultural literală interbelică caracterizată printr-un ansamblu de idei, credinţe, prin care promovează tradiţia şi ideea de specific naţional. Atitudinea tradiţinalismului este mai veche în cultura noastră, iar ea preia elemente din semănătorism şi poporanism.

Tradiţinalismul interbelic se constituie în opoziţie cu modernismul lovinescian (secolul XX). Tradiţionalismul preţuieşte şi apară tradiţia înţeleasă ca expusă pericolului alterării şi degradării. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea tradiţionalistă, numai că el este întors, de regulă, împotriva tendinţelor şi valorilor moderne ce aduc o eroziune şi chiar o degradare a „vechiului”. Specifice şi definitorii pentru tradiţionalism sunt interesul şi pasiunea pentru folclor, conservarea în mit a trecutului naţional, mai ales a celei de factură rurală.

Cel mai „intens” tradiţionalism la reprezentat în cultura noastră, gândirismul, mişcarea literară dezvoltată în jurul revistei „Gândirea” (1921-Cluj-condusă de Cezar Petrescu). Revista are printre colaboratori nume de prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzând literatura în toate aspectele sale: poezie, proză, teatru, cronici.

Gândirismul insistă asupra specificului religios, spre deosebire de orientarea tradiţionalistă a lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul naţional în cultura română.

Nichifor Crainic, conducătorul revistei din 1926 până în 1944 susţine: „Autohtonismul nu poate fi reflectat în totalitea lui dacă nu i se ia în discuţie pe lângă cele trei elmente ale specificului naţional (Istoria natională, Folclorul românesc, Natura) şi folclorul spiritual care este caracteristic românilor, credinţa ortodoxă sau ortodoxismul.”

Modernism

Derivat de la cuvantul "modern", provenit din lat. "modernus" care insemna recent, nou, care apartine timpului prezent.

Modernismul apare în literatura sec. al XX-lea şi cuprinde toate acele mişcări artistice care exprimă o ruptură de tradiţie şi se referă la principalele elemente noi în poezie, proză şi critică literară. Modernismul nu s-a manifestat numai în domeniul literaturii, ci şi în artă, fiind total opus tradiţionalismului. Acesta reprezintă o manifestare radicală şi îndrăzneaţă, a celor mai noi forme de exprimare în planul creaţiei.

Acestă tendinţa susţine teoria imitaţiei, promovarea tinerilor scriitori, care au o imaginaţie bogată şi idei ingenioase, trecerea de la o literatură cu tematică rurală la o literatură de inspiraţie urbană, evoluţia poeziei de la epic la liric.