Diversitate tematică stilistică și de viziune în opera marilor clasici

cand pe scena vietii culturale apar numeroase personalitati, precum Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creanga.

Manifestand un interes deosebit pentru cultura si civilizatia Romaniei, Titu Maiorescu va justifica prin scrisul sau si mai ales prin cel al lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici durabilitatea acestei epoci, atat in ceea ce priveste literatura cat si existenta unei limbi nationale consolidate si moderne. Fiindca este scrisul lui Titu Maiorescu cat si al marilor scriitori este de o rara limpezime, robustete, elevare, claritate, ceea ce-i confera consacrarea.

Junimea si "Convorbiri literare"

Societatea Junimea s-a fondat la 1 martie 1863 si avea ca scop: culturalizarea maselor printr-o serie de conferinte numite ,,prelectiuni populare"; aceste conferinte erau sustinute de catre membrii fondatori si aveau diferite teme: de religie, astronomie, folclor, filozofie. Promovarea unei literaturi nationale de calitate, elaborarea unei antologii de poezie si proza romaneasca. Pentru a deosebi literatura buna de cea proasta, Titu Maiorescu a elaborat un tratat de estetica numit ,,O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867", care cuprindea doua capitole: ,,Conditiunea materiala a poeziei" si ,,Conditiunea ideala a poeziei". Societatea Junimea mai avea ca scop: introducerea alfabetului latin, a scrierii fonetice, imbogatirea vocabularului cu neologisme si integrarea culturii romanesti in cultura universala. In anul 1867 societatea scoate si revista ,,Convorbiri literare", o tipografie si o librarie.

Cele trei perioade ale societatii Junimea au fost:

I. 1863-1874 are un pronuntat caracter polemic si se manifesta in trei directii: limba, literatura si cultura. Deviza lor era: ,,Intra cine vrea, iese cine poate".

II. 1874-1885 sedintele se tineau o saptamana la Bucuresti si una la Iasi in casa lui Vasile Pogor. Echilibrul se schimba prin mutarea unei parti din Junimea; spiritul critic scade. Este cea mai prolifica si bogata perioada de publicare a unora dintre capitolele literaturii romanesti.

III. 1885-1944 capata un caracter preponderent, revista isi pierde autoritatea. Se publica mai mult literatura stiintifica decat beletristica; spiritul critic scade si in 1944 se inceteaza activitatea. Maiorescu a elaborat studiul de estetica si critica literara, primul de acest fel cu titlul ,,O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867". Aceasta avea 2 capitole: ,,Conditia materiala a poeziei" cu care lucreaza diferite parti ale artei si ,,Conditia ideala a poeziei". Maiorescu arata ca in poezii pot fi imbinate in asa fel incat sa-i trezeasca cititorului anumite idei, sentimente, cuvintele sunt imbinate in figuri de stil care trezesc in sufletul nostru anumite trairi sufletesti.

Junimea a adus o atmosfera de lucru temeinic facut. Prin ea se marcheaza in istoria culturii si literaturii romane inceputul functionarii sigure si la obiect a spiritului critic.

* Mihai Eminescu

"Numai poetul

Ca pasari ce zboara

Deasupra valurilor

Trece peste nemarginirea timpului."

Mihai Eminescu, Numai poetul

,,Tanara generatie romana se afla astazi sub influenta operei poetice a lui Eminescu.

Se cuvine dar sa ne dam seama de partea caracteristica a acestei opere si sa incercam tot odata a fixa individualitatea omului care a personificat in sine cu atata stralucire ultima faza a poeziei romane din zilele noastre.[ ]

Eminescu era omul cel mai silitor, vesnic cetind, meditand, scriind. Lipsit de orice interes egoist, el se interesa cu atat mai mult la toate manifestarile vietii intelectuale, fie scrierile vreunui prieten, fie studierea miscarii filozofice in Europa, fie izvoarele istorice, despre care avea cunostinta cea mai amanuntita, fie luptele politice din tara. [ ]

Daca a innebunit Eminescu, cauza este exclusiv interna, este innascuta, este ereditara. Cei ce cunosc datele din familia lui stiu ca la doi frati ai sai, morti sinucisi, a izbucnit nebunia inainte de a sa si ca aceasta nevropatie se poate urmari in linie ascendenta. [ ]

Daca ne-ar intreba cineva: a fost fericit Eminescu- Am raspunde: cine e fericit- Dar daca ne-ar intreba: a fost nefericit Eminescu- Am raspunde cu toata convingerea: nu! Ce e drept, el era un adept convins al lui Schopenhauer, era, prin urmare, pesimist. [ ]

Intelegand astfel personalitatea lui Eminescu, intelegem tot odata una din partile esentiale ale operei sale literare: bogatia de idei, care inalta toata simtirea lui (caci nu ideea rece, ci ideea emotionala face pe poet), si vom vedea in chiar patrunderea acestei bogatii intelectuale pana in miezul cugetarilor poetului puterea miscatoare care l-a silit sa creeze pentru un asemenea cuprins ideal si forma exprimarii lui si sa indeplineasca astfel amandoua cerintele unei noi epoci literare. [ ]

.Calinescu, Serban Cioculescu, St. Cazimir, B. Elvin, G. Ibraileanu, Al. Rosetti, Al. Piru..., Biblioteca critica - I. L. Caragiale, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1974, pag. 23 - 263;

- Titu Mariorescu, Critice, Comediile d-lui I. L. Caragiale, Editura Pentru Literatura, 1885, pag. 416 - 439;

- Titu Mariorescu, Critice, Eminescu si poeziile lui, Editura Pentru Literatura, 1889, pag. 458 - 477;

- http://referat.clopotel.ro/Mihai_Eminescu___biografie_si_aprecieri_critice-11839.html;

- Tudor Arghezi, G.Calinescu, Ion Breazu, Mihai Eminescu, G. Ibraileanu, Al. Piru, Titu Maiorescu , Biblioteca critica - Ioan Slavici, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1977, pag. 57 - 258;

- Jean Boutiere, Viata si opera lui Ion Creanga, Ed. Junimea, Iasi, 1976, pag. 27 - 259;

- http://www.referat.fxhigh.com/referate/detail/php/Romana/www.referate.fxhigh.com%20-%20Bacalaureat%202005.docd892e.php;

- Titu Maiorescu, Critice ,Directia noua in poezia si proza romana, , Editura Pentru Literatura, 1872, pag.86 - 90;

- Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G. Calinescu, Serban Cioculescu, Pompiliu Constantin, Zoe Dumitrescu , Biblioteca critica - Eminescu poetul national, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1983, pag. 38 - 105, pag. 309 - 349;

- Tudor Vianu, Studii de literatura romana, Ed. Didactica si Pedagogica, 1965, pag. 136 - 159, pag. 241 - 252.