Balada Miorița

TEME SI MOTIVE

Inclinatia spre creatie si spre frumos a poporului nostru s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, in toate domeniile si in cele mai variate forme: in muzica, dans, prelucrarea materialelor, arhitectura, literatura. Cusaturile, broderiile, sculptura in lemn sau piatra, constructiile, dansul popular si altele, sunt tot atatea cai de exprimare a gustului pentru frumos, armonie, eleganta.

Acea forma a culturii populare al carei mesaj se transmite cu ajutorul cuvantului alcatuieste folclorul literar. Acesta este o adevarata sursa de cunostere a obiceiurilor si traditiilor, miturilor si credintelor stravechi, ca si a intelepciunii poporului nostru. Bogatia tematica a folclorului literar reiese din multitudinea si complexitatea speciilor literare.

De-a lungul timpului, creatia folclorica, fie ea in versuri sau proza, a cunoscut si dezvoltat numeroase specii: bocetul1, cantecul2, stigatura3, balada populara4, basmul5, snoava6 sau legenda7.

Din genul liric fac parte: doina (cu diferitele sale forme: de dor si de dragoste, de jale si revolta, de haiducie, iobagie, catanie, instrainare, etc.); bocetul, cantecul de leagan, cantecul satiric, strigaturile.

Genul epic - in versuri? - cuprinde: balada, sau cantecul batranesc, poezia obiceiurilor

(urari de Anul Nou sau versuri inspirate din momentele importante din viata omului cum sunt botezul, nunta, inmormantarea).

In proza, speciile cele mai raspandite sunt: basmul, snoava, legenda. Teatrul popular cuprinde jocurile minunate cu masti (turca, brezaia, capra), iar mai tarziu si provenind din mediul intelectual.

Motive poetice care au dobandit o structura specific romaneasca in folclorul nostru literar sunt: motivul doinei8 si al dorului, motivul erotic al zburatorului, motivul comuniunii dintre om si natura si motivul jertfei zidirii.

Motivul zburatorului este amintit prima data de Dimitrie Cantemir in opera sa ,,Descrierea Moldovei". Zburatorul este un simbol al trezirii primelor sentimente de dragoste. Acest motiv si-a gasit un larg ecou in literatura scrisa la Ion Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu si altii.

Despre valoarea si pretuirea doinei de catre poporul nostru graieste faptul ca a fost creat un cantec depre cantec, o doina despre doina. Cantecul doinei are rolul de a mangaia in momente de restriste, alteori numele doinei apare in refrenul diferitelor forme ale acestei bogate creatii folclorice, ca in doina de dragoste.

Un cantec de leagan din Transilvania vorbeste despre geneza doinei, care pare a fi tot asa veche ca si cantecul de leagan:

,,Doina din ce s-o facut?

Dintr-o gura de mic prunc;

L-o lasat maica dormind,

L-o aflat dina zicand..."

Dorul, sentiment complex si greu de definit, cu o bogatie de sensuri care fac intradustibil cuvantul in alte limbi, constituite, de asemenea, un motiv specific creatiei lirice a poporului nostru. Cuvantul ,,dor" vine de la latinul ,,dolus" care inseamna durere; dar nu semnifica numai dorinta amestecata cu durere, ci o complexitate de sentimente in care se impletesc jalea cu iubirea, nostalgia si durerea despartirii cu amintirea unui trecut fericit, tristetea si asteptarea chinuitoare, speranta si certitudinea fericirii. Motivul dorului e przent in aproape intreaga lirica populara. Se confunda cu persoana iubita si se extinde asupra tuturor.

Motivul comuniunii dintre om si natura este evidentiat in mod special in baladele inspirate din lumea pastoritului. Aceasta ese o veche ocupatie a populatiei carpato-dunarene care a dat literaturii nostre o sursa de inspiratie nemaipomenita. Dintre baladele inpirate din aceasta lume extraordinara amintim: ,,Miorita", ,,Dolca", ,,Dobrisan", ,,Costea Ciobanul".

Motivul jertfei zidirii semnifica devotamentul adevaratului artist fata de munca sa, capabil de a-si sacrifica dragostea in cinstea operei sale. Balada se carecterizeaza prin impletirea maiestrita a liricului cu epicul si darmaticul. Impresioneaza figura mesterului care se prabuseste in urma sacrificiului pentru ca aspira la crearea unei alte opere mult mai grandioasa si mai mareata.

Balada sau cantecul batranesc este o specie a poeziei epice in care se povestesc intamplari din trecut, cu personaje putine si actiune scurta. In functie de tema abordata baladele pot fi: pastorale, haiducesti sau istorice; iar in functie de provenienta acestora avem balade populare (cele cu autor anonim, transmise prin viu grai din generatie in generatie) si balade culte (cele ale caror autori se cunosc, fiind compuse de catre acestia).

Prin tot ce au mai specific, creatiile populare reprezinta sinteza experientei de viata a romanilor, raspunsul pe care, in sensibilitatea sa, omul simplu l-a dat de-a lungul timpului problemelor fundamentale ale existentei. Aceste raspunsuri s-au concretizat in teme si motive ca: bucuria vietii si a dorintelor implinite, zbuciumul iubirii, devotamentul in prietenie, durerea pierderii celor dragi, simtul nesupunerii si razvratirea in fata nedreptatii.

Bucsa, Ion, Capota, Teodor, Cinezan, Vladimir, Moraru, Titus, coordonatori: Moraru, Titus, si Manilici, Calin, Literatura romana, crestomatie de critica si istorie literara, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1983.

Itu, Ion Poemele sacre Miorita si Mesterul Manole, Editura Orientul Latin, Brasov, 1994.

Mincu, Stefania, Miorita - o hermeneutica ontologica, colectia hermeneus - 9, Editura Pontica, Constanta, 2002.

Ministerul Invatamantului, Anghelescu, Mircea, Lazarescu, Gheorghe, Nicolae,I., Barboi, Constanta, Limba si litaratura romana, capitolul originea si dezvoltarea limbii romane a fost elabotar de acad. Ion Coteanu, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. - Bucuresti,1996.

Rotaru, Ion Analize litarare pentru liceu, antologie realizata in redactie, Editura Junior Club, Bucuresti, 1994.