Internetul - rețea planetară

INTERNETUL

retea planetara de comunicatie si resurse informationale

I. Ce este internetul si cum a aparut

I.1. Scurt istoric

Numit si reteua retelelor, internetul îsi are originea în ARPANET si în NSFNET. Internetul este mai mult decât o suma de conexiuni, dar nimeni nu a prevazut cum aceasta trecere de la o retea militara la una publica si comerciala ne va afecta felul în care gândim despre informatie si comunicare.

In perioada anilor '60 Departamentul de Aparare a Statelor Unite avea nevoie de o retea de comunicare în cazul unui atac nuclear. RAND o corporatie militara a propus centralizarea comunicatiilor într-o retea. Aceasta retea continea noduri capabile sa transmita si sa primeasca mesaje. Fiecare nod îsi avea propria adresa astfel încât mesajul putea transmis un anumit nod. Departamentul apararii pentru proiecte avansate (The Defense Department's Advanced Research Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis sa extinda aceasta retea.

In 1969 primul "Interface Message Processor", predecesorul router-ului de azi a fost instalat la UCLA (University of California in Los Angeles) încât ARPANET-ul a început sa se extinda. ARPANETUL include câteva servicii care sunt si azi foarte importante în internetul de azi , cum ar fi FTP-ul (File Transfer Protocol), remote login (TELNET) si E-mail (electronic mail). In timp ce ARPANET-ul începe sa creasca, companii ca Xerox dezvolta tehnologia retelelor locale (LAN). Reteaua cu cel mai mult impact a fost Ethernet-ul, retea ce permitea conectarea mai multor calculatoare împreuna. Prima versiune avea teoretic o rata de transfer de 3 Mbps si mai târziu 10 Mbps. Cercetatorii de la ARPANET au început sa creada ca ar fi folositor sa conecteze LAN-urile la ARPANET. Pentru a putea realiza acest lucru a fost dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente: TCP-ul (Transmission Control Protocol) si Internet Protocol (IP).

In iulie 1968, Advenced Research Projects Agency din cadrul Defence Department al Statelor Unite a angajat o companie din Cambridge, Massachusets, al carei nume „Bolt Beranek and Newman” urma sa construiasca ARPAnet, o retea care sa uneasca centrele de cercetare de pe întinsul tarii. Pâna în toamna aceluiasi an, compania interconectase computerele Stanford Research Institute, UCLA, UC, Santa Barbara si University of Utah. Pe masura ce protocoalele si tehnologiile de comunicare au evoluat, lor li s-au adaugat si altele.

In anul 1973, proiectantii au demarat un program, denumit „Internetting Problem”, de conectare a diverselor retele izolate. Una dintre cele mai importante parti ale internetului a fost construita la mijlocului anului 1980, cu sprijinul Fundatiei Nationale de Stiinta a Statelor Unite (FNS), pentru a permite tuturor cercetatorilor universitari din tara sa benificieze de resursele costisitoare ale celor cinci centre de calcul regionale, pe care FNS le construia simultan. La vremea aceea, folosirea internetului era limitata exclusiv la institutiile academice si guvernamentale.

In 1983 cresterea Internetului a fost impulsionata de aparitia versiunii 4.2 BSD de UNIX care continea si protocolul TCP/IP. In 1983 erau conectate peste 400 de computere, iar în 1986 National Science Foundation a creeat NSFnet, un backbone ce a legat cu mare viteza toate retelele regionale.

Totusi, la începutul anului 1990, conectarile au devenit accesibile nu numai companiilor mici, ci si la nivel de individ, iar aceasta realitate, cumulata cu intentia guvernului Statelor Unite de a construi la nivel national o infrastructura informationala, a declansat o explozie a numarului persoanelor si calculatoarelor conectate. In 1995 statisticile confirmau conectarea în retea a peste 35 de milioane de oameni, din 135 de tari.

Internetul comercial a luat nastere la mijlocul anilor '90, o data cu dezvoltarea browserelor WEB si cu evolutia interfetei acestora. Curând service-provideri, cum ar fi CompuServe sau AmericaOnLine s-au conectat la net. In prezent între 300 si 350 de milioane de oameni folosesc internetul în întreaga lume. Internetul a încetat de mult sa mai fie o retea exclusiva a unor oameni de stiinta lucrând pentru armata în câteva universitati, ajungând la componenta cotidiana a vietilor câtorva sute de milioane de oameni, un loc de întâlnire, de studiu, de lucru, de joaca si relaxare.

Cea mai dezvoltata parte a internetului în 1994 si 1995 a fost World -Wide- Web. Web-ul a fost inventat de catre Tim Berners –Lee, care lucra pe vremea aceea la laboratoarele CERN din Elvetia si care acum lucreaza la Massachusettes Institute of Technology (MIT). Web-ul se bazeaza pe o idee, care plutea în aer de ceva vreme, numita „Hypertext”. Orice PC pe care este instalat Windows are o versiune simpla de Hypertext: cuvintele colorate asupra carora se poate actiona cu mouse-ul, pentru a deschide un nou meniu. World-Wide Web functioneaza în acelasi fel: click cu mouse-ul pe un cuvânt activ si se afiseaza direct pagina sau documentul care contine mai multa informatie referitoare la subiectul respectiv, numai ca documentul poate sa nu fie pe acelasi calculator. Un singur click cu mouse-ul poate duce pe un computer din Australia, care contine exact informatia de care ai nevoie. O echipa a Universitatii din Illinois, de la Champagne - Urbana condusa de un student, pe nume Marc Andreesen, a inventat un nou tip de software, care face Web-ul mai usor de utilizat. Acest software, numit Mosaic, era pentru World-Wide-Web ceea ce este Windows-ul pentru un PC care foloseste sistemul de operare DOS: transforma textul în imagini si foloseste grafica pentru a face sistemul mai usor de utilizat. Mosaic avea sa devina produs comercial si au fost create si câteva produse concurente cum ar fi: „Cello”, „WinWeb” si „Netscape”. Netscape a fost semnat de majoritatea membrilor echipei originale Mosaic, printre care Andreesen însusi.

La început Web-ul era numai text. In loc sa folosesti un mouse, apasai pe o sageata. Acest sistem mai poate fi întâlnit la unele servicii online care folosesc interfete sau conexiuni cu internetul bazate pe text („gateways”). Având la dispozitie browsere grafice, Web-ul a schimbat considerabil în bine felul în care erau folosite retele de computere. Nu este necesara o pregatire tehnica pentru utilizarea Web-ului. Acesta poate suporta orice fel de date, de la text si grafica pâna la clipuri video si audio, chiar si emisiuni de radio si televiziune. Calitatea acestora din urma este mai slaba decât cea obtinuta mai ieftin si mai usor prin mediile conventionale de difuzare, dar marele câstig datorat internet-ului este ca ascultatorii din Europa sau Asia, de exemplu, pot asculta pe internet programele unui post de radio studentesc din Carolina de Nord, care nu ar avea niciodata posibilitatea sa emita la asemenea distanta, prin mijloace conventionale. Totodata, Web-ul da posibilitatea chiar si unei firme mici sa-si faca reclama în întreaga lume prin intermediul retelei.

Internetul este o retea de retele interconectate de LAN-uri, MAN-uri si WAN-uri prin legaturi rapide (satelit, circuite comunicatie digitala, etc.). Internetul asigura legatura între peste 21.000 de astfel de retele si, în permanenta, la acestea se adauga tot mai multe. Unele dintre retele sunt administrate de institutii guvernamentale, altele de universitati, firme, biblioteci, scoli, etc. Toate calculatoarele dintr-o retea trebuie sa comunice între ele pe baza unui set de reguli fixe (limbaj), denumit protocol. Protocolul folosit s-a standardizat si se numeste TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol). Pentru a beneficia de facilitatile internet, un utilizator trebuie sa conecteze calculatorul sau la una dintre subretelele precizate mai sus. In acest mod, calculatorul sau devine nod în Internet si utilizând protocolul TCP / IP va putea folosi diverse programe cu rol de client pentru a putea transfera informatii de la alte calculatoare cu rol de server conectate la rândul lor la internet.

Internetul nu este administrat de nimeni însa exista o organizatie numita ISOC (Internet Society) care are obligatia sa gestioneze din punct de vedere tehnic

Referat la Informatica, anul I, Facultatea de Stiinte Economice, Univ. George Baritiu din Brasov