Taina Hirotoniei

Deosebirea Tainei Hirotoniei de celelalte Sfinte Taine

Taina Hirotoniei şi deosebirea ei de celelalte Sfinte Taine a fost îndelung dezbătuta atât în cadrul pastoralei creştine dar şi din punct de vedere istoric, canonic şi dogmatic. Astfel, în această lucrare de seminar colectivă, tratez despre „Deosebirea Tainei Hirotoniei de celelalte Sfinte Taine” în care voi evidenţia atât importanţă acestei Sfintei Taine dar şi diferenţele dogmatico-simbolice faţă de celelalte, în viziunea mai multor dogmatişti romani.

După cum ştim, Taina principală a Bisericii este Sfânta Euharistie, dar din cauza importanţei acesteia, Însuşi Mântuitorul şi Biserica de-a lungul secolelor a rânduit că Trupul şi Sângele Mântuitorului să fie acordat oamenilor prin persoane speciale, alese de Mântuitorul şi care dovedesc calităţile necesare pentru această slujire sfântă. O primă deosebire importanta faţă de celelalte Sfinte Taine este aceea că prin primirea Sfintei Taine a Hirotoniei, candidatul primeşte puterea de a le administra oamenilor mai departe pe toate celelalte. De exemplu, Sfânta Taină a Mirungerii sau a Maslului odată săvârşită, primitorul nu poate transmite mai departe această slujbă, cu alte cuvinte nu o poate administra el

Pentru faptul că Mântuitorul nu ni Se dăruieşte în mod văzut, tocmai de aceea îşi alege continuu persoane alese şi vase sfinţite pentru mântuirea poporului Său. „Dacă Hristos ni S-ar dărui în mod văzut, sau dacă n-ar fi persoana, n-ar avea nevoie de o persoană care să împlinească actele văzute prin care ni Se dăruieşte”

Mântuitorul Iisus Hristos, ni se dăruieşte permanent prin lucrarea Bisericii şi Sfintele Taine şi de aceea continuatorii misiunii Mântuitorului au datoria de a reprezenta prin faptele şi acţiunile lor însuşi Chipul lui Hristos, adică să se ridice la măreţia slujirii preoţeşti. Lipsa unei astfel de persoane văzute care să ridice pe omul cel căzut în păcate spre viaţa în Hristos prin Sfintele Taine duce la imposibilitatea împărtăşirii oamenilor cu Hristos. Cu alte cuvinte, spune părintele Stăniloae „de preoţie atârna Biserică şi mântuirea în Hristos”

Taina Hirotoniei ocupa un loc important între celelalte Sfinte Taine, deoarece alături de Taină Sfântului Botez, aceasta se administrează o singură dată primitorului. Fiecare treaptă ierarhică primeşte în mod gradat plenitudinea Harului Sfânt. Totodată, odată administrată Sfânta Taină a Hirotoniei, Harul Sfânt rămâne asupra candidatului pentru totdeauna

O altă deosebire a tainei Hirotoniei faţă de celelalte este aceea că săvârşitorul acesteia este numai episcopul, pe când celelalte Sfinte Taine le poate săvârşi fie preotul, fie episcopul, fie orice persoană botezată şi numai în caz de necesitate sau în lipsa preotului

Mărturie despre această caracteristică specifică numai Tainei Hirotoniei ne dă Sfântul Epifanie: „demnitatea episcopului are îndeosebi ca scop de a naşte părinţi, căci episcopilor li se cuvine a înmulţi părinţii în Biserica lui Hristos”

Timpul săvârşirii acestei Sfinte Taine reprezintă o altă deosebire, deoarece este Sfânta Taină care se face obligatoriu în cadrul Sfintei Liturghii. Episcopul îşi pune mâinile asupra candidatului rostind rugăciunea: „Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindeca şi pe cele cu lipsa le împlineşte, hirotoneşte pe cucernicul diacon, preot (N) în diacon, preot, episcop. Să ne rugăm dar pentru dansul ca să vină asupra lui harul Sfântului Duh”

O ultimă deosebire faţă de celelalte Sfinte Taine care am observat-o în cadrul Sfintei Taine a Hirotoniei este aceea că în cadrul ei, primitorul trebuie să fie de sex masculin, spre deosebire de celelalte Sfinte Taine în care acest aspect nu are importanţă. Candidatul trebuie să îndeplinească condiţiile fizice, morale şi intelectuale necesare având o pregătire specială în acest sens, care rezultă din însăşi misiunea sublimă la care este chemat

Văzând toate acestea, am evidenţiat atât importanta Sfintei Taine a Hirotoniei în cadrul Sfintelor Taine ale Bisericii precum şi deosebirile faţă de celelalte. „Putem spune că Hirotonia este condiţia celorlalte Taine prin care se edifica comunitatea, deşi ea nu-şi poate împlini menirea fără celelalte Taine şi fără comunitate”

Instituirea preoţiei şi existenţa celor 3 trepte ale ei

Baza iniţială a unităţii Bisericii este Hristos, Arhiereul prin excelenţă, sfinţit nemijlocit de Dumnezeu Tatăl prin Duhul Sfânt, şi El rămâne în veac baza unităţii ei. Dar nu fără organe văzute unite între ele (adică diaconi, preoţi, episcopi) şi cu El – Arhiereul unic, prin excelenţă. El a ales pe cei doisprezece ucenici, care sunt trimişii sau apostolii Lui, aşa cum El este trimisul sau apostolul Tatălui ( luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus Hristos - Ev. 3, 1).

Universitatea „Ovidius” din Constanţa

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Specializarea Teologie Ortodoxă Pastorală