Sfântul Apostol Toma

Sfantul Apostol Toma este unul din cei doisprezece Apostoli chemati direct de catre Mantuitorul (Matei 10, 3). Numele sau aramaic inseamna "geaman". In Faptele lui Toma (1.1) si in Legenda lui Abgar il intalnim sub numele de Iuda Toma, iar in Ioan 14, 22 Iuda, insa nu Iscariotul. In Evanghelia dupa Toma, pastrata in limba copta, intalnim numele de "Didim Iuda Toma". In Evanghelia dupa Ioan avem de fapt informatiile principale despre el, fiind mentionat in trei contexte precise: pe drumul catre Betania, cand se ofera sa moara impreuna cu Iisus (Ioan 11, 16); cand intrerupe ultima cuvantare a Mantuitorului spunand: "Doamne, nu stim unde Te duci; si cum putem sti calea" (Ioan 14, 5) si in cele din urma, indoindu-se de inviere si legand acceptarea acestei minuni de atingerea ranilor de pe trupul Mantuitorului cel inviat (Ioan 20, 25-28).

Dupa ce Mantuitorul i s-a aratat, iar el a putut sa se convinga de realitatea Invierii, Toma a facut cea mai concisa si mai extraordinara marturisire de credinta in Hristos: "Domnul meu si Dumnezeul meu" (Ioan 20, 28). Potrivit traditiei primare, mentionata de Eusebiu de Cezareea, Toma a intreprins activitatea de evanghelizare a partilor, iar traditia apocrifa il plaseaza ca propovaduitor al Evangheliei lui Hristos in India, unde a suferit moarte de martir. Crestinii sirieni din Malabar sustin cu tarie ca se trag din Sf. Apostol Toma si ca a fost martirzat la Calamina (Mylapore), langa Madras.

Exista si o "Cruce a Sf. Toma", gravata in piatra, datand din sec. VI-VIII, insotita de o inscriptie a carei traducere este problematica. Moastele Sf. Apostol Toma au fost aduse la Edessa, dupa unele pareri in anul 165, iar dupa altele in 394. Retinem ca data plauzibila anul 165, intrucat legam de acest eveniment scrierea Faptelor lui Toma, care, se pare, au fost redactate la sfarsitul secolului al II-lea si inceputul sec. III-lea.

In arta, Sf. Toma este reprezentat in genunchi in fata Mantuitorului si atingandu-I coapsa, iar in virtutea meseriei care i-a fost atribuita, aceea de constructor, cu o rigla si un echer in mana. In evul mediu, el a fost considerat patronul arhitectilor, zidarilor si al pietrarilor.

Apocalipsa lui Toma

Apocalipsa lui Toma este unul dintre textele apocaliptice apocrife atribuite unor persoane proeminente din perioada nou-testamentara. Spre deosebire de Apocalipsa lui Petru si Pavel, care prezinta vizionar lumea viitoare, prezentul text se contureaza ca o profetie eshatologica, continutul ei fiind descoperit lui Toma de catre Mantuitorul, care se identifica pe Sine ca "Fiu al lui Dumnezeu Tatal si tata al tuturor duhurilor". Apocalipsa lui Toma a fost condamnata, alaturi de cea a lui Pavel si Stefan, in sec. VI, in Decretul gelasian.

Pana la descoperirea in sec. XX, a ceea ce pare a fi textul integral sau aproape integral al Apocalipsei lui Toma, aceasta scriere ne era cunoscuta doar fragmentar. Se pare ca textul a fost scris in context maniheic, in sec. V, intrucat face referiri la moartea lui Arcadie si a lui Honoriu. Se crede ca aceasta apocalipsa a fost cunoscuta in Anglia in sec. IX, deoarece ea sta la baza Celor cincisprezece semne ale ultimelor zile, document atribuit indeobste lui Ieronim. Textul s-a pastrat in doua versiuni, una lunga si alta scurta. Versiunea scurta este cea mai veche marturie a apocalipsei lui Toma, care a fost revizuita.

Cartea lui Toma

Cartea lui Toma sau Cartea lui Toma Atletul a fost descoperita in 1945-1946, in colectia de scrieri gnostice de la Nag Hammadi - Chenoboskion in Egiptul de Sus. Existenta acestei scrieri nu este atestata in literatura crestina primara. Data scrierii acestei carti este plasata in prima parte a sec. IV. Se presupune ca, desi s-a pastrat doar in limba copta, cartea lui Toma a fost scrisa la origine in greaca. Locul scrierii ar fi Siria orientala, unde a fost scrisa si Evanghelia dupa Toma. Cartea se prezinta ca un dialog intre Iisus cel Inviat si Iuda Toma pe probleme morale si eshatologice. Spiritul dialogului se alatura nuantelor gnostice care sugereaza revelarea unor adevaruri ascunse. Acest dialog are si un specific aparte, in timp ce mentine structura dialogala, dialogul se sfarseste la mijlocul textului, pentru a lasa loc unui monolog al lui Iisus. Cu alte cuvinte, ceea ce incepe ca un dialog, sfarseste sub forma unor maxime sau aforisme de invatatura.

Exista si parti in care dialogul nu-si mai are loc, ceea ce face textul greu de inteles. Raspunsurile date de Toma depasesc limitele unui dialog initiatic. in plus, cele doua personaje par a vorbi despre lucruri diferite. Scopul cartii este de a propovadui abstinenta sexuala si a promova viata ascetica. Un rol important in intregul angrenaj doctrinar il are stradania de realizare a cunoasterii de sine, prin care natura animalica este invinsa. Cartea lui Toma este deosebit de importanta pentru cunoasterea diverselor tendinte prezente in traditia literara crestina primara.

Evanghelia Copilariei dupa Toma

Text evanghelic apocrif existent in doua versiuni in limba