Satanismul

INTRODUCERE

Satanismul este o mişcare religioasa sau filozofica centrată pe Satan. Când ne gadim la creştinism ,iudaism şi alte religii, nu avem nici cea mai mică idee ce includ acestea ,satanismul este o excepţie. Satanisti sunt cei care cred in existenta lui satan şi care deci urmează religia acestuia.

Conform unor datări ,oamenii au început să vorbească despre Satan ,abia în secolul al III-lea în unele scripturi . Altele ne arată că satanismul nu a apărut cu mult înainte de secolul al XVII lea , când biserica catolica a condamnat preoţi care au răsturnat puterea magică a bibliei in scopuri malefice.

Atât biserica cât si presa au format o imagine proastă satanismului. Paul Elvidge in opera sa”Satanism. O examinare a magiei negre satanice” spune că satanismul presupune o libertate adevărata, ea nu este o libertatea artificială ca cea oferită de sistemele politice si respectiv de biserica. Satanismul accepta inegalitatea dintre oameni,sexe sau rase, totodata si necesitatea bolilor in lume, a foametei sau a morţii. El precizează înca din primele rânduri că satanismul nu se ocupă cu sex, droguri,crime ,tortură, pedofilie,sadism sau pur si simplu cu o rebeliune a tineretului . Autorul doreşte prin opera sa să ne creeze o imagine clară a satanismului, incercând să steargă imaginea şifonata făcută de presa şi de creştinism.

Mircea Eliade în opera sa “Istoria credintelor si ideilor religioase” il vede pe Satan ca pe un produs al dualismului iranian. Este vorba despre un dualism atenuat caci Satan nu coexistă cu Dumnezeu şi nu este veşnic.In analiza sa, acesta spune că “răul este zămislit de nesupunerea oamenilor şi revolta ingerilor căzuţi”. Lumea şi istoria sunt considerate acum ca fiind dominate de puterile răului adică de puterile lui Satan. După cercetarile făcute de Eliade acesta susţine că primele datări făcute despre Satan îl menţionau ca aparînd curţile cereşti ale lui Iahve. El era “vrăjmaşul” deoarece era personajul ceresc ostil omului. Acum ,Satan incarnează principiul Răului el devine “Vrăjmaşul lui Dumnezeu’. Mircea Eliade precizează o noua idee:aceea a celor doua vârste (sau două Împărăţii):’’Împărăţia de aici’’şi‘’ Împărăţia cealaltă’’.puterea lui Satan va atinge culmea în preajma erei lui Mesia , când se vor îmulţii catastrofele şi fenomenele neobişnuite.Autorul spune că Iahve îl va învinge pe Satan, va înlatura răul şi va clădi apoi Împărăţia sa. Unele texte vorbesc despre o intoarcere în Paradis şi despre o abolire a morţii. “Totuşi, în ciuda perfecţiunii şi perenităţii sale aceasta lume nou creată rămâne o lume fizică”. Oricum , figura lui Satan , ca încarnare a Răului, va juca un rol considerabil în formarea şi în istoria creştinismului ,înainte de a devenii personajul faimos cu nenumărate metamorfoze .

DUMNEZEU ŞI SATANA

Dacă Dumnezeu o să apară într-o zi, ateiştii or sa se evapore , scepticii o să ramanăsceptici, iar Sataniştii or să rămană Satanişti - adversarii lui Dumnezeu. În Univers nu există termenul de bine şi rău. Binele şi răul nu fac decât să deranjeze armonia Universului. Binele şi răul nu există decât in noi, depinde fiecare ce parte din el domina mai mult. Însa, nu există oameni care să nu fi facut bine unei persoane de lânga el.Sataniştii nu sunt persoanele care fac rău, pentru că sunt pâna la urma nişte oameni. Conceptia de Satana ca fiind rău, descrisa şi în Bibile este complet eronată! Satana este doar adversarul lui Dumnezeu, dar nu reprezintă răul. Dacă Dumnezeu este Universul, reprezintă tot ce exista pe lumea asta, atunci nu exista termenul de bine asociat cu Dumnezeu (In Univers nu exista termenul de bine şi rău). Dacă "binele" nu exista în Univers, nici Dumnezeu nu poate fi bun, precum nici Satana nu poate fi rău .

Teoria cum că Satana este rău a fost data de simplul fapt că Dumnezeu reprezintă binele. Satana fiind adversarul lui Dumnezeu, automat a fost etichetat ca fiind "rău". Am demonstrat mai sus că nu poate fi vorba de asa ceva.Numai faptele pot să exprime dorinţele, iar noi ne cream imaginea după faptele noastre. Acest lucru arată cum o persoana poate fi catalogată bună sau rea, prin faptele sale.Satana este un revoluţionist cosmic rebel, in opoziţie cu monotonia, ce menţine în echilibru Armonia Universului, abătut de la regulă, având o pasiune insetată dupa propria-exprimare (a fi tu insuţi) şi trăind în contradicţie cu dorinţele lui Dumnezeu de a scrie oamenilor personalitatea fiecăruia; el distruge monotonia şi umple sferele cosmice în care fiecare atom işi urmează calea scrisă. Iadul este o idee, născută din haos, ce determină centrul haosului şi dictează evoluţia. De fapt aceasta este viziunea Creştina a Iadului. Iadul nu este decât o percepţie diferită a Universului, dar şi indispensabilă. Este o cale inconjurată de intuneric precum era lumea la începuturile sale. Iadul este singurul loc în care Dumnezeu nu poate apărea şi nici a se manifesta sub nici o forma. Iadul, in viziunea Satanista nu este decât un loc al liberţatii.

Satana nu este un alt Dumnezeu, ci este "Împotriva-Dumnezeu" atât in plan psihologic cât şi mitologic, precum şi în planul ocult în care Dumnezeu işi lasă înfluenţa. Heraclyte the Dark a introdus în filozofie conceptul de "Aoyos". Mai târziu, Creştinismul a preluat acest cuvânt f ără a înţelege sensul şi ce înseamnă şi l-au tradus în mod prostesc "cuvânt". (La început a fost "cuvântul" - Geneza). De fapt însemna "absolut" şi nu cuvânt! Aoyos era o lege universală abstractă ce conducea Universul şi oamenii.

Dumnezeul acesta conservator încerca să păstreze lumea neschimbată şi pretinde că fiind Adevărul Absolut. Einstein avea dreptate: "Absolut este numai Universul şi prostia omenească; în ceea ce priveşte absolutul celui dintâi, am indoieli".Infinitatea este de neatins prin masuri finite şi poate fi descrisă doar ca pe un simbol, model, etc. De asemenea nu poate ca Dumnezeu să reprezinte Adevărul Absolut sau Cunoscătorul Absolut.Alt aspect filozofic care este dezbătut este că "toţi suntem egali in faţa lui Dumnezeu".Esenţa noastra este diferenţa. Dacă nu suntem loiali esenţei, atunci nu o să ne distingem unii de ceilalţi. Daca nu am fi diferiţi şi am fi la fel, atunci am muri toţi in acelaşi mod. Din cauza aspiraţiei naturale ale Creaţiei (creaţie neinsemnand creaţia lui Dumnezeu, ci creaţia proprie, propria-perfecţiune), ne-ar îndrepta către dispariţia noastră. De aceea suntem diferiţi.Religiile Creştino-ortodoxe sunt în contradicţie cu Satanismul, deoarece Satanismul ne îndeamna către propria personalitate, către perfecţiune,prin,inţelepciune.

SATANISMUL MODERN

Anton Szandor LaVey a pus bazele Satanismului Modern, creând o filozofie despre viaţa, ne mai întalnită până atunci. Acest tip de Satanism pe care l-a creat avea multe influenţe de ateism, ţinând cont că ei nu-l vedeau pe Satana decât ca pe un simbol, spre deosebire de Satanismul Tradiţional.

Satanismul Modern se trage din Satanismul Traditional, precum şi alte tipuri de Satanism derivate. Aceasta este religia "principală".Religia din care au apăut şi celelalte tipuri de Satanism.

Anton Szandor LaVey a readus la lumină Satanismul prin cărţile sale şi prin fondarea Church of Satan. A fost inspirat de mulţi autori, magicieni, satanişti, filozofi, etc. El a realizat că religia Crestină nu face decât să distrugă omul, de accea a creat aceasta filozofie. Totul a început de la ura faţa de religie pe care o simţea. Prin Anticrist se întelege de fapt cel ce este împotriva lui Hristos şi a religiei sale. Astfel el şi-a dat seama că era de partea Anticristului şi nu de cea a Creştinismului.A început lucrul la "noua religie". El nu a schimbat dogmele Creştine şi le-a convertit in opusul lor, atribunindu-le Satanismului, ci pur şi simplu le-a creat după nevoile omului. Dacă omul trebuia să creadă în ceva şi să respecte nişte reguli şi dogme (pentru asta trebuia să renunţe la anumite lucruri) atunci el le-a creat pentru a da omului libertate (să facă ce vrea, dar în acelaşi timp respectând "dogmele" noii "religii"). Aceasta filozofie s-a numit Satanismul Modern. Satanismul Modern este atat o filozofie cât şi un mod de viaţa Spre deosebire de majoritatea religiilor lumii, încurajează propria dezvoltare şi te indeamnă să te feliciţi pe tine insuţi când realizezi ceva şi nu o zeitate care te poate face in anumite momente să te simţi nesemnificativ fără valuare Aceasta "religie" şi stil de viaţa mai incurajează raţiunea, intelectul, obiectivismul si individualitatea, fără de care omul nu are nimic. Unde e bucuria realizării, sau mai bine spus realizarea daca tu nu ai voie (nu te lasa religia / deitatea) să gândeşti? Nu trebuie să uităm că într-un anumit moment din istorie comunitaţile care se bazează pe altruism au încercat să treacă sub semnul ilegaliţatii cărţile ce indemnau spre gândirea raţional/liberă. De aceea există Sataniştii Moderni .

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE JURNALISTICA