Religii

Budismul este o religie si o filozofie orientala care a originat in India in secolul al VI-lea i.Hr. si s-a raspandit ulterior intr-o mare parte a Asiei Centrale si de Sud-Est. Se bazeaza pe invataturile lui Gautama Siddhartha ( Buddha Shakyamuni ), ganditor indian care a trait intre 563 i.Hr. si 483 i.Hr De-a lungul timpului, budismul a suferit numeroase scindari, in prezent fiind o religie foarte divizata, fara o limba sacra comuna si fara o dogma stricta, clar formulata.

Budismul apartine grupului de religii dharmice alaturi de hinduism si de jainism, pastrand o puterinca influenta a elementelor constituente ale acestor doua religii. Mai este numit si "Buddha Dharma", ceea ce inseamna in limbile sanscrita si pali (limbile textelor antice budiste) "invataturile Celui Luminat".

In religia budista oricine se trezeste din "somnul ignorantei", experimentand o relatie nemijlocita cu realitatea, fara sa fi fost instruit de cineva, si predica invataturile sale celorlalti este numit buddha. Toti budistii traditionali sunt de acord ca Buddha Shakyamuni sau Gautama Buddha nu a fost singurul buddha: se crede ca au existat multi buddha inaintea lui si ca vor exista si viitori buddha de asemenea. Daca o persoana obtine "trezirea", fara ca neaparat sa o si predice comunitatii, el sau ea devine arhat (limba sanscrita) sau arahant (limba pali). Siddhartha Gautama este unic intre ceilalti buddha care au existat si vor exista, deoarece invataturile lui se concentreaza asupra acestui tip de trezire, numit si "eliberare" sau Nirvana.

Budismul prezinta si cateva conceptii comune cu celelalte religii dharmice, cum ar fi reincarnarea ("samsara"), adica reintruparea fiintei in alte forme de existenta pe baza rezultantei faptelor comise si a legilor karmice.

Cele trei caracteristici ale existentei

Conform filozofiei budiste, existenta, lumea in general are trei caracteristici:

- impermanenta (skt. anitya pal. anicca)

- non-sinele (skt. Anatman pal. anatta),

- insatisfactia (skt. duhkha pal. dukkha) sau durerea

In budism, existenta individuala a omului aduce suferinta tocmai din cauza ca ea este o simpla sinteza a unor factori impersonali si impermanenti supusi distrugerii, o mixtiune a celor cinci "agregate" (sanscrita - Skandha) ce compun fiinta: (1) rupa - corpul, materialitatea (carnea, parul, dintii, sangele, oasele, temperatura corporala, etc.), (2) vedana - senzatiile (bucurie, tristete, indiferenta), (3) samjna - perceptiile (vazul, auzul, gustul, perceptia tactila, olfactiva si spirituala), (4) samskara - activitatea mintii (vointa, concentrare, vigilenta, respect, confuzie, calm, etc.) si (5) vijnana - constiinta. Conform lui Buddha sub straturile acestor "agregate" nu exista nici un "sine", sufletul vesnic, ceea ce hinduistii numesc "atman", fiind doar o iluzie, o irealitate. El considera ca atat trupul, cat si perceptiile, senzatiile si constiinta nu pot constitui un suflet, o entitate vesnica, deoarece se afla intr-o permanenta transformare, sunt efemere. Existenta unui om este relativa, a fost facuta posibila prin intersectia unor forte universale supuse unor schimbari permanente, este dependenta unei legi a cauzalitatii, este o componenta trecatoare a universului si a timpului, "o flacara in aceasta mare de foc". Budismul nu admite astfel nimic vesnic, neschimbabil, totul fiind impermanent, schimbator, lipsit de substanta.

Astfel, budistii nu pot vorbi despre un "eu" vesnic, despre un "sine" ca o entitate continua, permanenta, ci despre "non-eu", "non-sine" sau "anatta". Aceasta impermanenta este totodata si foarte vaga, deoarece prin moartea omului, nu se realizeaza o distrugere totala a existentei lui, faptele sale, karma sa, fiind transmise intr-o viata urmatoare prin reincarnare. Astfel mostenitorul faptelor este acelasi cu cel care le-a comis, dar in acelasi timp este diferit de acesta, are cu totul alte "agregate" componente. Desi par contradictorii, identitatea persoanei reincarnate cu cea din viata anterioara si diferenta, neidentitatea acestora, coexista. Aceeasi conceptie este abordata si in cazul schimbarilor umane ca maturizarea, imbatranire, etc.: omul devine o alta persoana, cu toate ca ramane acelasi. Spre deosebire de hinduism, reincarnarea budista nu consta in migrarea sufletului de la un trup mort spre embrionul unei viitoare fiinte, ci continuarea de catre un individ nou a existentei care pana atunci se manifesta in cel decedat, conform incarcaturii karmice acumulate,.

Budismul desfiinteaza din start stratificarea sociala, ierarhizarea si sustine egalitatea oamenilor din punct de vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent in India si nega valorile numelui si al familiei si trainicia lor Se promoveaza nu doar o compasiune (karuna) si o iubire neconditionata fata de semeni (pali:metta; sanscrita:maitri), ci o identificare a eului cu insasi fiinta persoanei iubite. Budismul considera ca egoismul si sentimentul sinelui provin din limitarea denumirii de "eu" la propria persoana, si numai prin extinderea termenului asupra lumii inconjuratoare, prin dilatarea granitelor proprii se poate ajunge la iubirea adevarata. Buddha descrie aceasta largire a orizontului prin privirea simbolica a celor sase directii:

- Privind spre est, un copil ar trebui sa fie bun cu parintii sai, sa ii ajute, sa le pastreze traditia, sa fie demn de mostenire si sa indeplineasca ritualurile cuvenite la moartea lor. La randul lor parintii trebuie sa ii protejeze, sa-i incurajeze in actiunile benefice, sa ii lanseze intr-o cariera, sa se asigure ca au un sot potrivit/o sotie potrivita si sa le acorde o mostenire buna.

- Privind spre sud un elev trebuie sa isi respecte invatatorul, sa munceasca din greu si sa fie nerabdator sa invete. Un invatator trebuie sa asigure o educatie buna elevului, sa se asigure ca acesta a inteles bine informatiile si sa-i ajute sa isi atinga telurile.

- Privind spre vest un sot trebuie sa isi trateze sotia cu bunatate, sa ii fie fidel, sa imparta autoritatea cu ea si sa ii asigure bunastarea. O sotie trebuie sa fie gratioasa, loiala si muncitoare.

- Privind spre nord un prieten trebuie sa fie generos, protectiv si leal prietenilor sai si sa ii ajute la nevoie.

- Privind spre nadir un angajator trebuie sa fie bun cu angajatii sai, sa le distribuie sarcini conform abilitatilor lor, sa le asigure mancare si plata, sa ii ocroteasca cand sunt bolnavi si sa le permita dreptul de a pleca. Un angajat trebuie sa mearga la munca devereme, sa plece tarziu, sa fie cinstit cu angajatorul sau si sa ii mentina o reputatie buna.

- Privind spre zenit un om obisnuit, laicii trebuie sa ii respecte pe cei care s-au dedicat vietii spirituale, sa fieamabil si binevoitor in fapta, in vorba si in gand, sa le acorde casa lor ca adapost si sa ii aprovizioneze cu cele necesare vietii. De asemenea, un monah trebuie sa ii impiedice pe laici de la comiterea pacatelor, sa ii incurajeze sa fie buni, sa propovaduiasca dharma, sa clarifice mirenilor ceea ce acesstia nu inteleg din invataturile lui Buddha, sa le arate calea cea dreapta si sa ii iubeasca nemasurat de mult.

Budismul nu condamna acumularea bogatiilor de catre oamenii obisnuiti ci chiar o incurajeaza, cu toate ca monahii nu au voie sa atinga bani sau sa se implice in viata economica. Astfel din punct de vedere sociologic