Religie și societate

Religia si societatea, doua concepte care se intrepatrund si care au evoluat mereu, in ciuda controverselor ideologice si filosofice."Religie si societate:doua entitati, doua abstractii pe care, de obicei, nu avem ocazia sa le intalnim in chip nemijlocit.Societatea este o abstractie:aparitia unei anumite categorii sociale, esti membru al unei familii, cetatean al unui popor, iar religia:cunostem diferite Biserici, statele intretin relatii cu cultele, oamenii sunt ingrijorati de raspandirea sectelor, dar unde vom intalni societatea cu manifestari concrete si religia ca realitate tangibila?"

Religia societatii este legata si de sinceritatea si fervoarea credintei personale: daca nu ar mai exista credinciosi, nu ar mai exista nici problema relatiei dintre societate si religie , dar si invers istoria ne invata ca fervoarea credinciosilor, deloc putin numerosi, poate ingenunchia un regim prigonitor.Cele doua planuri nu se confunda; poate exista o distanta importanta intre gradul de religiozitate al popoarelor si starea relatiilor dintre Biserica si Stat.In Anglia si in tarile scandinave, proportia de credinciosi care asista in mod frecvent la slujba este mica (1-2%), ceea ce nu impiedica Biserica de stat sa se bucure de un statut care ii asigura respectul autoritatilor si a opiniei publice.Luand in considerare doar criteriile juridice aceste tari sunt state confesionale si societati crestine.Pe de alta parte Franta secolului al-XIX-lea si alte tari catolice (Belgia, Italia sau Portugalia) au avut guvernari ,,care au practicat o politica ostila religiei si au adoptat o legislatie ce viza slabirea acesteia" , dar majoritate populatiei au optat sa urmeze cu religiozitate poruncile Bisericii.La capitolul relatiilor dintre stat si societate, Biserica Romano-Catolica este cu siguranta cea mai exigenta dintre toate, desi i s-a intamplat adeseori sa cedeze in fata puterii si sa accepte unele aranjamente care ii ingradeau libertatea de expresie si actiune.Aruncand o privire in prezent, lucrurile s-au schimbat relatiile dintre autoritatiile religioase si guvernanti s-au destins, iar cea mai mare parte a populatiei este indiferenta fata de religie si nu se mai considera obligata sa se conformeze prescriptiilor Bisercii.Aceasta rasturnare de situatie are logica, Biserica Catolica nu mai reprezinta o inrijorare pentru puteria politica si nici o amenintare pentru independenta societatii civile,odata cu pierderea unei mari influente.

Relatia dintre religie si societate este una triunghiulara, alaturi de stat si religie, mai exista societatea, numita civila.Termenul ,,civil" se definea in opozitie cu ,,religios", astfel ca anumite vestigii se mai pastreza astazi inca la nivelul vocabularului- stare civila, cununii civile, funeralii civile- ca manifestare a refuzarii religiei. Masurile luate de o guvernare influenteaza starea de spirit a unei parti din populatie si are un anumit efect asupra religiei societatii civile.Luam ca exemple, razboiul purtat de Bismarck in Prusia impotriva catolicismului sau laicizarea interprinsa de catre republicani in Franta dupa ce au cucerit puterea in 1879.Cele doua purtand o mica raspundere pentru accentuarea indepartarii de religie.

Diferenta religioasa produce conflicte religioase pentru care societatea civila nu este indeajuns de pregatita.Principiul egalitatii si imperativul tolerantei reprezinta cuceriri istorice, care au extirpat ghimpele politic al conflictelor religioase, dar amandoua se comporta abstract fata de fenomenul diferentei culturale.Potentialele de conflict date de diferenta culturala si de inegalitatea religioasa in viata societatii -11 septembrie 2001 este dovada isoric-universala incarcata simbolic in acest sens- sunt puse in mare masura in paranteza in politica culturala de pana acum a societatii civile.

Ar fi prea usor sa afirmam ca Biserica se afla cu un pas inaintea statului in ceea ce priveste apararea drepturilor omului,pentru ca Biserica, din momentul separarii sale de Stat, poate face acest lucru doar dinpunct de vedere teoretic.Fara ajutorul dimensiunii politice, idealurile Bisericii Catolice de respectare a demnitatii umane raman la rangul de simple declaratii umanitare.Alain Besancon identifica o conditie de baza pe care ar trebui sa o indeplineasca orice act de comunicare intre om-credincios-cetatean al unui stat democrat si Biserica:"Biserica ar trebui sa-i ofere omului democratiei placerea pe care o resimte inteligenta atunci cand cauta credinta si credinta cand cauta inteligenta".Religia nu trebuie impusa pentru ca sa creasca respectul pentru om.

Rene Remond-Religie si societate in Europa, Iasi, 2004

Mircea Flonta,Hans Klaus Keul,Jorn Rusen- Religia si societatea civila, Ed. Paralele 45, 2005

Dorel Morandau, Sociologie Generala, Editura Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2002

Joachim Wach, Sociologia Religiei, Editura Polirom, Iasi, 1997