Recenzie - Despre iubirea creștină

Iubirea este esenta vietii crestine deoarece Dumnezeu este iubire. E cea dintai si marea porunca in care se cuprind toata Legea si Prorocii. Iubirea este intaia intre virtutile dintai, iar Hristos fiind arhetipul virtutilor si insasi fiinta lor (Sf. Maxim Marturisitorul), si virtutile, deprinderi bune si statornice ale sufletului prin care omul se face asemenea cu Hristos, putem socoti iubirea drept cap al barbatului ajuns la masura varstei in Hristos, adica al trupului zidit al virtutilor.

Iubirea se arata in trei chipuri:

- iubirea lui Dumnezeu

- iubirea aproapelui

- iubirea curata de sine

Iubirea crestina e o stare sfanta in care lucreaza intreaga faptura a omului, e simtire, dar si ceva mai mult, cere silirea voii si ,,plugaria" nevointei starpitoare de patimi.

1. Iubirea de aproapele

Este iubirea tuturor, deopotriva, fara deosebire. In timp ce pacatosii ii iubesc doar pe cei care ii iubesc pe ei, prietenii lui Hristos iubesc din inima pe toti, au mila de toti. Cei care fac asa au ajuns la desavarsire. Sfantul Maxim spune: ,,Daca pe unii ii urasti, pe altii nici nu-i iubesti, nici nu-i urasti, pe altii, iarasi, ii iubesti, dar putin, si, in sfarsit, pe altii ii iubesti foarte tare, din aceasta deosebire cunoaste ca esti departe de iubirea desavarsita, care cere sa iubesti pe tot omul deopotriva."

Iubirea se arata in acestea doua: sa nu-i faci celui de langa tine ceea ce nu voiesti sa ti se faca si sa-i faci ceea ce tu ai vrea sa ti se faca.

Iubirea de aproapele inseamna sa te simti legat si alipit de el, dupa cum esti legat si alipit de tine. Dupa Sf. Evagrie, iubitor este ,,cel ce se socoteste pe sine una cu toti, parandu-i-se ca se vede pe sine necontenit in fiecare".

Primul temei al iubirii aproapelui este imitarea lui Dumnezeu pe cat ii sta in putinta omului. Icoana sa ne fie iubirea pe care Preasfanta Treime o are pentru noi:

- Iubirea Tatalui, Care pe Fiul Sau L-a dat pentru noi

- Iubirea Fiului, Care de bunavoie S-a intrupat, a patimit si a primit sa fie rastignit. Iubirea L-a pogorat printre noi pe Fiul lui Dumnezeu (Sf. Ioan Gura de Aur). ,,Precum v-am iubit Eu pe voi, asa sa va iubiti si voi unul pe altul" (In 13, 34).

- Iubirea Sfantului Duh, Datatorul iubirii celei dumnezeiesti, Izvorul iubirii pe care oamenii o au unul fata de altul

Iubirea crestineasca arde pentru toti oamenii la fel, pentru ca sunt cu totii de o faptura si de o seama, si madulare unii altora. Cel desavarsit in iubire nu mai cunoaste deosebirea intre sine si altul, intre rob si slobod, intre barbat si femeie, priveste si-i iubeste pe toti la fel. Sfintii se poarta ca si cum integul neam omenesc nu ar fi decat o faptura. Parintele Sofronie spune ca in rugaciunea pentru intreaga lume omul experiaza deofiintimea neamului omenesc. Pentru ca toti oamenii au una si aceeasi fire duhovniceasca, cel care pacatuieste fata de fratele sau pacatuieste fata de sine, cel care face bine fratelui, siesi isi face bine (Sf. Antonie cel Mare). A-l iubi pe aproapele inseamna a-L iubi pe Dumnezeu prezent in acela prin chipul Sau. Lucrul dragostei este sa se poarte fata de toti cei ce sunt dupa chipul lui Dumnezeu aproape in acelasi fel in care s-ar purta cu Arhetipul (Evagrie). Domnul primeste ca facuta Lui orice binefacere fata de aproapele (Sf. Vasile). Daca ai vazut pe fratele, ai vazut pe Domnul Dumnezeul tau (Ava Apollo). Iubirea aproapelui are pret numai daca e legata de iubirea lui Dumnezeu. Iubirea aproapelui vine in urma iubirii lui Dumnezeu. Iubirea cea adevarata este iubirea de dragul lui Dumnezeu. Iubirea aproapelui nu e mistuita si sorbita de iubirea lui Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu nu se margineste la iubirea fratelui, si nici iubirea de frate nu se margineste la iubirea lui Dumnezeu.

2. Iubirea de Dumnezeu

Se arata mai intai ca simtire a inimii, aprinde mai intai puterea de a dori si de a iubi, dupa aceea ii cuprinde intreaga fiinta a omului, ii misca toate puterile si facultatile. Iubirea lui Dumnezeu se arata in implinirea voii Sale, in ascultarea de poruncile Lui (in primul rand cea a iubirii aproapelui). Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu daca nu-si iubeste aproapele. Iubirea de Dumnezeu si iubirea aproapelui sunt nedespartite, ca verigile unui lant. Cu cat oamenii se apropie mai mult de Dumnezeu prin iubire, cu atat se apropie mai mult intreolalta.

3. Iubirea curata de sine

Este vorba de iubirea de sine cea curata, duhovniceasca, frumoasa, si nu de cea trupeasca, care e nascatoarea tuturor patimilor. Este iubirea chipului lui Dumnezeu din noi, starii de fiu al Lui prin infiere. Este implinitoarea primei porunci, de a iubi pe Dumnezeu, pentru ca a se iubi pe sine in chip duhovnicesc inseamna a se iubi in Dumnezeu si pentru Dumnezeu. Este regasirea de sine, regasirea vietii celei adevarate. Frumoasa iubire de sine cere din partea omului alipirea de virtuti. Este usa iubirii aproapelui, pentru ca numai de se iubeste omul pe sine cu adevarat, ca faptura a lui Dumnezeu, poate iubi in chip duhovnicesc si pe fratele sau. Nu este un lucru firesc, se cere preschimbarea philautiei