Profeții mijlocitori și interpreți ai voii lui Dumnezeu

ARGUMENT

Alegerea unei teme de studiu în domeniul teologiei biblice reprezeintã o datorie de onoare si o preocupare pentru orice elev seminarist. De aceea, tema pe care mi-am ales-o: Profetii mijlocitori si interpreti ai voi lui Dumnezeu, se înscrie în acest cadru si se vrea atât o demonstartie a capacitãtilor mele de studiu si cercetare, cât si o dovadã a modului de însusire a cunostintelor teologice în cadrul Seminarului Teologic..

Elementul de originalitate constã în: structura lucrãrii, în dispunerea materialului, în modalitatea de utilizare a surselor si în îlnlãntuirea ideilor.

Prin maniera de abordare si de dispunere a aparatului critic, lucrarea are un caracter stiintific.

INTRODUCERE

Cei trei mari profeti (Isaia, Ieremia, Iezechiel) functioneaza analog celor 3 patriarhi biblici, iar cei 12 profeti mici analog celor 12 triburi. Cea mai veche atestare a unirii celor 12 profeti mici într-o carte o reprezinta Sir. 49:10. LXX numeste cartea lor ca un corpus unitar dodekapropheton.

Institutia profetilor pare sa-si fi avut o traditie venerabila în nord. Aici, în regatul nordic, activeaza primii profeti nescriitori: Ilie si ucenicul sau, Elisei. Tot aici îsi au originea traditiile care, prin carturarii care s-au mutat dupa caderea Samariei (722/1 î.Hr) în Ierusalim, au stat la bazele Deuteronomului, iar în Deut. 18:15.18; 34:10 Moise apare ca profet. Cuvântul nab_i „profet” poate avea în ebraica atât un sens activ „cel care vesteste, vorbeste pentru altul”, cât si un sens pasiv „cel care este chemat [de Iahve]”.

În limba greaca profhmi, (de unde si profet) însemna fie „a vorbi înaintea cuiva” fie „a vorbi pentru, în favoarea cuiva”, iar profh, desemna crainicul divinitatii înaintea poporului. În VT, profetul mai putea fi numit si: - „omul lui Dumnezeu” (Deut. 33:1; 2Reg. 4:9) – folosit pentru perioada de dinainte de profetii scriitori; era în plus fata de profetii scriitori, asociat si cu terapeutica sau mantica - „omul duhului” (Os. 9:7) - „vazator” (1Reg. 9:9) – termen care tine de perioada veche, aplicat în special lui Samuel - „vizionar”

În pofida opiniei traditionale, profetismul nu este specific poporului Israel. În orice cultura au existat personaje neîncadrate într-o institutie anume (ca preotii), care îsi arogau un rol suplimentar în relatia popor-rege-divinitate. Ei trebuie pusi în paralel cu vrajitorii, ghicitorii, magii etc. din alte culturi.