Nasterea de copii este cea mai mare datorie a sotilor, care se unesc prin Sfanta Taina a Cununiei. Nasterea de copii formeaza cea mai mare bucurie si adevarata temelie a familiei; ea consolideaza si desavarseste casnicia si este izvor de sanatate pentru ambii parinti.
Pentru a fi corecti si onesti, inainte de a vorbi despre nasterea de copii, Ierurghiile si Sfintele taine care se administreaza pruncilor, mai intai ar trebui sa vorbim despre familia crestina binecuvantata de Dumnezeu prin Sfanta Taina a Cununiei.
Nasterea, ca un prim moment din viata omului, constituie premiza unui obicei deosebit, la care, alaturi de familie, participa intreaga colectivitate. In zonele rurale, in mod special, chiar si in prezent, nasterea este urmata de o multitudine de obiceiuri dintre cele mai variate care se refera atat la copil cat si la proaspata mama. Practicile urmaresc in general inlaturarea fortelor malefice si asigurarea unui cadru propice cresterii nou-nascutului. Astfel, in unele zone, imediat dupa nastere, mama este unsa cu unt de oi si cu spirt si este incinsa cu un brau lat de lana. Prima baie a copilului este un moment semnificativ cand pruncului i se fac "ursitele". In scalda i se pune un ban de argint pentru purificare apei, precum si busuioc. Apa rezultata din scaldatoare este aruncata deasupra unui par ascutit sau la radacina unui pom pentru a nu calca nimeni pe ea. Dupa aceasta, copilul este masurat cu o sfoara de canepa care apoi este ascunsa in partea de deasupra a tocului usii pentru a nu putea fi calcata in picioare si copilul sa ramana totdeauna sanatos. Dupa caderea buricului, acesta se strange fiind pus la o grinda, iar la implinirea varstei de 7 ani i se da copilului sa desfaca ata pentru a se putea prevedea viitorului lui: daca se va descurca sigur in viata sau va avea nevoie de ajutor. Femeia care a nascut nu are voie sa iasa din casa timp de 40 de zile, pentru ca nu este "curata", perioada pentru care vecinii si prietenii vin in vizita aducad diverse cadouri si urand viata imbelsugata copilului si mamei. Dupa 40 de zile, femeia merge la biserica, unde i se face molifta. Obiceiurile sunt numeroase si difera de la regiune la regiune, insa cel mai important moment din viata copilului crestin, este considerat a fi botezul.
Din clipa in care a venit pe lume un copil, indiferent de apartenenta lui culturala, isi incepe viata prin respectarea anumitor traditii si obiceiuri ce tin, in cea mai mare masura, de religie. Romanii ca popor crestin ortodox, isi boteaza copiii, acest act fiind prima introducere in viata spiriatuala si o binecuvantare pentru om.
Marea majoritate a romanilor au credinta ortodoxa si isi boteaza copiii dupa datina romaneasca, chiar daca exista si familii mixte in care se practica si religii de un alt rit. Se spune ca dupa cum intram in curte prin poarta si in casa prin usa, tot asa omul intra in Imparatia lui Dumnezeu prin sfantul botez. De aceea, parintii bisericesti din vechime, in scrierile lor, au numit taina botezului "usa mantuirii", iar in Sfanta Scriptura, botezul crestinesc se numeste inca "nasterea cea de a doua" sau "baia nasterii celei de a doua". Aceasta deoarece in lumea vazuta si simtita, omul vine prin nastere fireasca din parinti trupesti, iar pentru Imparatia lui Dumnezeu omul se naste prin sfantul botez.
Cuvântul “botez” vine din greceste si înseamna scufundare în apa. Odata cu scufundarea în apa de trei ori (partea vazuta a botezului), în numele Sfintei Treimi, si rostirea cuvintelor : «Boteaza-se robul lui Dumnezeu. În numele Tatalui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfântului Duh, amin.; acum si pururea si în vecii vecilor, amin», se coboara în mod nevazut harul Duhului Sfânt asupra celui caruia i se administreaza taina.Celui botezat i se iarta pacatul stramosesc si toate pacatele personale daca a fost botezat mai târziu de nastere. Practic botezul semnifica o renastere duhovniceasca, prin care cel botezat devine membru al Bisericii crestine.Apa care se foloseste la Taina Sfântului Botez trebuie sa fie naturala, curata, si sa nu fie amestecata cu nimic. Botezul poate fi înfaptuit numai de episcopi si preoti, deoarece lor le-a încredintat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a savârsi Sfintele Taine.
La ortodocsi, botezul este taina prin care omul prin intreita afundare in apa sfintita de catre preot, in numele Prea Sfintei Treimi, dobandeste iertarea de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pana atunci, se naste din nou duhovniceste si se face membru al Bisericii lui Hristos. Deci, cel dintai dar al botezului este considerat iertarea pacatelor. Dar de ce se iarta in taina botezului? Daca omul se boteaza la varsta prunciei, i se iarta pacatul stramosesc, ce se trage ca o pecete a blestemului de la stramosii nostrii Adam si Eva, care de la inceput au calcat porunca dumnezeiasca. Pe langa iertarea pacatelor, cel ce se boteaza primeste si darul Duhului Sfant.
Taina botezului ortodox poate fi primita de toti copii nascuti din parinti crestini ortodocsi sau nacuti din casatorii mixte. Mai pot fi botezati tinerii care din unele motive nu au fost botezati la timp ca si cei de alta religie care se intorc la ortodoxie de buna voie si marturisesc dreapta credinta. Nu pot primi botezul ortodox copiii avortati sau care se nasc morti. La fel copiii nascuti din parinti atei sau sectanti si de alta religie pana nu devin maturi si cer botezul de voia lor. Nu pot fi botezati nici oamenii maturi de alta religie, fara voia lor si cererea lor staruitoare si nici cei bolnavi mintal, care nu-si pot spune dorinta inimii si marturisi dreapta credinta. Botezul se savarseste numai de preot si episcop la cel putin opt zile dupa nastere si pana la 40 de zile daca pruncul este sanatos. Daca se naste bolnav, se face imediat. Slujba botezului se face numai in biserica si numai in cazuri speciale, acasa sau la spital. Numele pruncului se pune de catre parinti cu binecuvantarea preotului si nu mai poate fi schimbat pana la moarte decat prin tunderea in monahism.
Lumea satului romanesc ascunde incredibile traditii legate de nastere.
Ele nu numai ca s-au pastrat in constiinta seculara a neamului nostru, dar sunt practicate inca, dand acestui eveniment din viata noastra, conotatia unui moment, in care realitatea se imbina intr-un mod extrem de poetic si mirific cu un tip de imaginatie naiva izvorata din sufletul omului simplu de la tara, care dintotdeauna s-a raportat la un spatiu spiritual cosmic.
Pornind pe urmele acestor traditii, am sa va prezint cateva dintre ele, in care se evidentiaza foarte mult si rolul MOASEI, care si-a imbinat armonios destinul cu spiritualitatea poporului roman din cele mai vechi timpuri.
URSITOARELE
Credinta in URSITOARE, in puterea lor de a croi soarta fiecarui om, a fost si mai este inca raspandita si inradacinata in sanul poporului roman, ea fiind mostenita de la romani.
Sunt 3 asa numite ZANE care vin in noptile fara sot (3,5,7) din prima saptamana de viata a copilului nou-nascut si-i menesc soarta. Se zice ca in timpurile stravechi, aceste ursitoare, erau vazute si auzite cum ursesc, de MOASELE care privegheau nou-nascutii si pe mamele acestora, in aceste zile si chiar de parintii copilului. Din pacate pentru ca moasele au destainuit acest secret, in zilele noastre ele nu mai au acest dar.
Legat de ursitoare, in Transilvania exista inca traditia, ca MOASA care ajuta la nasterea copilului, chiar daca acesta s-a nascut in spital, sa-i puna in camera unde el va sta, imediat dupa ce ajunge acasa, pe o panza alba noua un "blid" cu faina de grau cernuta, sare, o paine, un banut si un caier de lana. Dupa 3 zile si 3 nopti daca ursitoarele au venit, moasa si parintii copilului vor vedea urma lasata de ursitoare pe faina
In Banat, Moldova si Tara Romaneasca, la 3 zile dupa nasterea copilului, se intinde o masa mare cu mancaruri alese: paine, o gaina, vin si 3 banuti, asa numita "cina a ursitoarelor", existand credinta ca ele trebuie sa fie bine ospatate si platite pentru a fi multumite si a ursi o soarta buna copilului
In Bucovina, MOASA, cum se ingana ziua cu noaptea, pune in camera copilului o lumina, pentru a arde toata noaptea, considerandu-se ca ursitoarele sunt multumite cand gasesc aceasta lumina si ii ursesc copilului o soarta mai buna.
Traditia MOASEI legat de botezul copilului mai este foarte puternica la romani.
In traditia romanilor din Transilvania, Banat si Oltenia, rolul MOASEI la botez este foarte important. Ea duce copilul la biserica si spune "duc un pagan si voi aduce un crestin", iar la intoarcere spune "am dus un pagan si am adus un crestin". Nasii cand iau copilul de la moasa pun un ban de argint jos pentru a o plati.
In Oltenia, traditia merge mai departe, pentru ca MOASA copilului merge apoi in ziua de Sf. Vasile la casa copilului cu un colac si un ban de argint, cadouri pentru copil si parinti, si cu colacul pus pe capul copilului il da de grinda, urandu-i acestuia sa creasca mare, sanatos si cuminte. Apoi MOASA este asezata la masa si ospatata cu toata cinstea.
Universitatea Spiru Haret
Master <Familie si Societate>
<Etnosociologia familiei romanesti>
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
